Un an de poveste lung cat doi...

O citesc din cand in cand pe Ionouka pentru ca e simpatica si haioasa si pentru ca am vazut-o odata demult in carne si oase si mi-au placut cizmele ei. De ce scriu despre fata cu sute de cercei ? Pentru ca ea a fost cea care m-a "scuturat" bine-bine, fara sa stie, printr-un post despre anul de legenda 2009. Nu stiu daca eu am un asa numit an de legenda dar stiu ca am un an minunat inca din 2008!

Atunci, de Revelion, l-am cunoscut pe Petru, cu care am tot discutat si rasdiscutat despre cat e de tare Bucurestiul si cate evenimente au loc aici, si cat de misto e job-ul pe care il are el si despre cum vine licenta peste mine.

Povesteam despre vrute si nevrute si ma hraneam atunci cu toate conversatiile despre Bucuresti, reviste, zambete, planuri si fericiri. Eram hotarata sa ma mut si eu aici, sa fac un masterat, sa-mi gasesc un super job, sa ma plang de chiria mult prea mare, sa traiesc atat de altfel.

Petru, iti multumesc pentru tot! Inca mai am felicitarea de la tine in care imi spuneai sa ma grabesc cu venirea in Bucuresti.

Si intr-o saptamana am fost aici. Am dat examen de admitere la masterat, am dat interviu/ri pentru diverse joburi, am cautat cazare si iata-ma!

Astept sa inchei socotelile cu scoala, astept cu nerabdare sa ma apuc de numarul de martie al revistei, ma bucur de cel mai minunat apartament din lume si de cel mai cel iubit din Univers.

N-a fost sa fie sa fiu colega cu Petru, asa cum poate mi-am imaginat candva, dar... am preluat cumva o parte dintre sarcinile lui. Un an de zile, am asteptat acasa, sa soseasca prin curier o revista de mall din Bucuresti. Nimeni nu ma credea sanatoasa, dar mie mi se parea cea mai interesanta revista din lume, pentru ca nu se gasea la taraba si pentru ca ii cunosteam si eu pe unii dintre oamenii care scriau acolo. Si mi se parea cel mai frumos lucru sa spun"uite, asta e scris de Petru". Ciudat sau nu... dupa un an Petru a inceput sa astepte revista...de la mine si sa-i spun "uite, asta am scris eu". Poate sunt incoerenta, dar nu vreau sa dau milioane de detalii. Poate paragraful asta e cam "exclusivist". Petru...ce-ar fi ca anul asta revista sa se intoarca la tine?:)

Revelionul din 2009 mi-a adus un alt an minunat. O relatie care a devenit profunda si forever (sper), o noua provocare la job, o vacanta perfecta, o aparitie pe coperta unei reviste glossy, noi pasiuni, liniste, milioane de zambete, cel mai frumos brad din lume, si un nou Revelion.

Nu stiu ce mi se pregateste in 2010, in afara de o canapea care trebuie sa soseasca in ianuarie si niste planuri de vacanta pentru august, dar simt ca anul de poveste va continua.

Mi-ar placea sa scriu mai mult si mult mai coerent, pe intelesul tuturor, dar gandurile imi zboara atat de repede incat nu reusesc intotdeauna sa astern pe blog tot ce mi-as dori. Sper ca in 2010 sa scriu mai des...macar pentru mine!

P.S. Ioana iti doresc ca anul tau de legenda sa dureze....pana la adanci batraneti si milioane de cercei!

Cadou pentru tata!

Am vazut acum ceva vreme la statusul unei prietene un link ce parea ori virus, ori joc...asadar neinteresant pentru mine. Astazi am hotarat sa-mi risc pc-ul si sa clickuiesc respectivul link! E un concurs... pe bune sau nu, n-am nici cea mai vaga idee, dar m-am bagat si eu ca musca-n lapte sa castig ceva pentru tata, ce-i drept!

Sper sa il suprind placut si sa primesc imbratisari calde si zambete minunate de fericite.

Asadar, va rog sa ma ajutati cu un click pe linkul de mai jos:

Present for my daddy!

Daca stiti ca este doar vreo prostie de pe net, nu-mi spulberati sperantele si click-uiti in continuare si... Mihai, watch out:)

Multumesc tare mult!

Sarbatori, cu drag si tastatura cu trac!

In fiecare an de Craciun sunt acasa, cu mama, cu tata, cu Soso.

Aveam de gand sa scriu frumos, sensibil, cu drag si dragoste, dar tastatura incredibila a fratiorului meu ma impiedica sa gandesc sensibil. Nu-mi vin in minte cuvinte prea frumoase cand tastatura asta arata cam asa: in loc de s sta h, in loc de punct sta virgula. Space-ul mi se pare imposibil de apasat- sta mult inclinat spre dreapta. Horror! Toate gandurile mele se indreapta spre tastatura asta incredibila - ma gandesc numai cum sa apas pe tastele astea mai usor, fara sa-mi prind degetele printre....

Cred ca vorbesc cu Mos Craciun sa-i schimbe si tastatura. Daca a reusit cu mouse-ul, gaseste el si tastatura perfecta!

Revin cu gandurile mele sensibiloase maine, cand imi voi relua locul in camera mea, acum ocupata de oaspeti veniti de departe!

Si daca maine impachetatul sarmalelor si intalnirile cu prieteni dragi ma vor tine departe de tehnologie va urez din suflet Craciun Fericit!

Cel mai frumos brad din lume

Cel mai frumos brad din lume se afla la mine in sufragerie. Nu l-am furat gata impodobit din niciun supermarket si nici nu am chemat vreo echipa de decoratori specializati in ornamente de Craciun. L-am impodobit in doi...pentru prima data, si a iesit cel mai frumos brad din lume. Nu accept contraziceri.

Cumparat dintr-o pietusca cu prea putini brazi pentru perioada asta a anului, braducul meu cel frumos si-a facut loc in sufletul meu intr-o clipita. I-am cumparat luminite, beteala si globuri pentru ca sa fie fericit si pentru ca Mosului sa-i fie drag sa se odihneasca langa el. Am asezat strategic un fotoliu rosu exact langa pentru ca celui cu barba alba sa-i fie mai usor sa poposeasca in mica noastra casa.

Ce frumos arata casa decorata de sarbatoare...

Despre o zi aproape perfecta!

Imi vine sa zburd, sa rad, sa plang (de fericire) si iar sa zburd si sa zambesc din tot sufletul. Daca pana acum eram linistita si calma si asteptam rabdatoare plecarea in tipografie a acestui numar, astazi am devenit euforica de-a dreptul...

Primul pas...

In jurul orei 13 am plecat cu Clau (ca doua Scufite) sa luam merinde pentru masa de pranz atat pentru noi cat si pentru colegele noastre dragi. Pe lista aveam ciorbite, piure, rulouri de pui... Ca sa vedeti ca mancam foarte sanatos... (A fost ceva in aer azi. De obicei ne tratam cu cartofi prajiti, tochituri si alte bunatati prajite in ulei. Glumesc.)

Cam dupa jumatate de ora ne-am intors incarcate la birou... Asez pungile la locul lor si ma indrept catre birou, sa mai verific o data mailul inainte de a ma infrupta din bunatati...

Si ca sa vezi, pe biroul meu trona un pachet... Nu era nici vreo paleta noua de farduri si nici vreun parfum pe care trebuia sa le testez... Era minunatul Samsung Corby, in varianta orange, pe care mi-l doream cu ardoare.

Pentru prima data in viata ma indragostisem de un telefon si acesta era Samsung Corby. Nu sunt o specialista in domeniu, dar cum telefonul meu parea sa cedeze dupa doi ani de utilizare intesa, era momentul sa ma reorientez. Cu HTC Touch 2 ma lamurisem deja. Il avusesem la testat si era un pic prea perfomant pentru nevoile mele si poate si pentru priceperea mea. (Desi recunosc ca avea optiuni uimitoare). Corby era mult mai aproape de sufletul meu. Colorat, usor de folosit (cel putin in acceptiunea mea) s-a dovedit candidatul ideal pentru a inlocui vechiul Samsung. L-am testat si pe acesta vreo 2 zile si am hotarat: mi-l doresc...in mod obsesiv deja.

Si.... Irina, draga mea sefa, mi l-a daruit astazi. Fara sa fie ziua mea, fara sa fie vreo zi in care se ofera prime... asa pentru ca ma iubeste. Mai are cineva o sefa asa ca mine? Nu prea cred.

M-am simtit cel mai special om din lume.! MULTUMESC, IRI! TE IUBESC!

Pasul doi...

Trecand peste obsesia cu telefonul... am mai primit o veste astazi. Ruxy, cea mai buna prietena din lume are de azi un super job. Un job pe care si l-a dorit, pentru care a muncit, pe care a avut rabdarea si intelepciunea sa-l astepte indiferent de critici, descurajari si poate lipsa de sustinere din partea celor dragi.

Am stiut ca o s areuseasca, desi poate cu un an in urma n-as fi avut increderea asta in ea. M-am bucurat mult sa descopar cu ceva vreme in urma ca Ruxy a mea nu mai e rasfatata pe care o stiam, ci e un om atat de cu capul pe umeri. O iubesc pentru asta si pentru multe altele!

FELICITARI, DRAGA MEA RUX! TE IUBESC!

Pasul trei...

Si asta nu este tot ce s-a intamplat azi...

Dupa multa vreme, ne-am intalnit toate - foste si actuale fete Look!. Am fost vreo... 10 la numar la Cafepedia in Piata Romana. Carmencita ne-a organizat si iaca ne-am intalnit si am ras si am glumit si a fost atat de frumos si de relaxant. (Eu iar m-am simtit speciala, pentru ca nu m-a uitat Carmencita si m-a pus si pe mine pe lista.)

Si-am fost asa: din categoria foste- Ralu, Cher, Carmencita si Mireille si din categoria actuale si viitoare (cred) - Iri, Lumi, Ioana, Ileana, Oliv si... eu! Ne-am "porcit" (urat cuvant - nu stiu cui i se datoreaza) cu profiterol, ciocolata calda, bere, limonada, salate, sandvisuri, nu stiu ce alte prajituri... un adevarat melting pot culinar.

Si-am povestit despre Basil, papagalul Carmencitei, despre Billy Boy -motanul Mirelei, despre cursurile de tango la care merg Ralu si Cher, despre cat de glossy este Oliv, despre casa si gresia Luminitei, despre clientii Ilenei, despre tinuta de divort a Ioanei, despre mine si despre multe altele prea intime pentru a fi impartasite.

Si totusi... imi lipseste ceva pentru ca ziua asta sa fie absolut perfecta. Imbratisarea si sarutul dinainte de somn cu care ma rasfata iubitul meu in fiecare seara. O sa le primesc la dublu, maine seara!

Deadline attack!

Se apropie deadline-ul. De data asta sunt foarte linistita si convinsa ca totul va iesi perfect si paginile vor fi gata la timp. Nu stiu cati dintre voi au idee cum sta treaba cu deadline-ul la o revista, dar intarzierile nu sunt acceptate. Nu ai cui sa ii zambesti atat de frumos cat sa tragi de timp inca vreo doua zile. Trebuie sa fii organizat, responsabil, creativ, haios, spontan...
De fiecare data, in fiecare luna... Nu e usor, dar nici nu ai cum sa te plangi cand lucrezi alaturi de oameni care nu vor sa fie tristi orice ar fi si nu vor sa fie stresati oricat de presati de timp ar fi...
Si luna aceasta vom avea (din nou) o revista lucrata cu drag, cu suflet si cu emotie...
Trec la scris... Doar nu o s afie tocmai luna asta exceptia de la regula...

nu am o zi prea buna...

A inceput atat de frumos ziua asta... Desi inghesuita intr-o margine de pat de jumatatea mea care isi depasise demult jumatatea de pat, m-am trezit zambind si cu chef de o zi plina de sentimente frumoase.

N-as fi vrut nicidecum sa plec la birou intr-o zi libera pentru aproape toata populatia tarii: adio prichindei pe strazi, adio masini, claxoane si nervi pe Calea Victoriei. Am mers, ca de obicei, pe jos fara sa admir cladirile de data asta. Am mers repede ca si cum as fi vrut sa ajung intr-o clipita, sa-mi fac treaba si sa ma intorc acasa.

Avea sa fie una dintre acele prea putine zile in care eu si el ajungeam in acelasi timp acasa...mult mai devreme decat de obicei...mai devreme cu vreo 3 ore, ceea ce mie-mi pare cam jumatate de zi uneori.

Si aveam chef de o plimbare in doi, mai lunga decat cea de aseara, mai intina, fara conversatii la telefon cu unii si cu altii, voiam sa fim noi si sa respir aer, fie el si poluat! Stau o zi intreaga inchisa in birou, apoi inca 2 ore intr-o sala de curs.. Ajung acasa la 9, cu gandul la dus, la somn si la a doua zi. Astazi voiam si eu sa fie altfel... Dar nu a fost sa fie... Sunt iar acasa, desi este doar 6...

De maine imi voi relua programul iar ora 6 va deveni doar ora la care incep cursurile pentru mine si o alta ora din programul lui mult prea lung....

back home

Asa cum scriam ieri dimineata, am facut o vizita parintilor mei weekendul acesta. Si nu am fost singura. Jumatatea mea m-a insotit. A fost un weekend linistit, de familie, cu discutii despre viitor, vise si dorinte, cu glume, zambete si mancare buuuna!

Probabil ne-am ingrasat vreo 2 kilograme de la delicioasele mese pregatite de mama, dar nu ne pare rau ca am facut asa excese. A meritat fiecare calorie.

Ma bucur insa ca ne-am intors in casuta asta mica din Amzei, pentru ca aici e acum "acasa" pentru mine. Chiar daca putine lucruri imi apartin aici. Cateva jucarii, suveniruri si multe, multe reviste. In rest, totul e al casei, desi poate cumparat de noi, desi redecorat de noi, nimic nu imi si nu ne apartine...

Visez la momentul in care voi avea o casa a mea, decorata in totalitate de mine... Cred ca nu am specificat niciodata asta despre mine... ador sa decorez case. As face asta in fiecare zi, intr-o alta casa, intr-un alt colt de lume...

Daca aveti nevoie de decoratori...ma ofer, asa... de drag!

see the sea

Ma pregatesc sa plec la mare. In realitate ma pregatesc sa plec la ai mei. Din nou. Saptamana trecuta am fost singura si m-am alintat. eram usor racita si simteam nevoia de o supa de pui cu galusti asa cum numai mama stie sa faca, de placinta cu mere si de toata grija mamei, glumele tatei si putinele cuvinte ale fratelui.

De data asta fac o vizita in doi. El vine cu mine. II este cumva dor de ai mei. Si ma emotioneaza numai cand ma gandesc ca si lui ii ed or de aceleasi lucruri de care imi este si mie dor la ei mei. De grija mamei fata de noi, de glumele tatalui si de putinele cuvinte "pontoase" ale fratelui.

Asadar, ne facem bagajele sa pornin spre mare, care dupa cum arata rubricile meteo va fi destul de agitata. Se anunta precipitatii restranse maine si ceata azi. Dar marea ramane MARE indiferent de vreme. Mi-e dor de mare desi toata viata am trait langa ea.

Ar fi momentul sa ma pregatesc....Sa-mi iau oare caciula de blana sau sa infrunt frigul de Dobrogea cu urechile inrosite si un zambet larg... Poate nu va fi totusi atat de frig...

Acasa va fi cu siguranta foarte cald!

Real Raicu

Citeam mai devreme ultimul post al Papusii Rusesti si am realizat ca astazi de dimineata vorbeam la telefon cu buna mea prietena Ruxi, exact despre evenimentul de aseara si despre Andreea Raicu, pe care nici eu nu o mai vazusem in real life.
Auzisem atatea despre ea, o vazusem in sute de poze si nu stiam cum este ea, asa in carne si oase si nu tiparita sau filmata. (Cel mai recent o admirasem in editorialul Elle - Decembrie - trebuie sa o vedeti!)
Aseara am privit-o minute bune, din primul rand, poate uneori mult prea insistent. Si... mi-a placut! Este o femeie frumoasa, cu o tinuta impecabila. Delicata in esenta, Andreea Raicu n-a fost nicidecum vedeta cu fite. Nu a intarziat, nu s-a plimbat ostentativ printre invitati, doar de dragul de a observa lumea ca she's the star there, ci a asteptat rabdatoare momentul in care a adresat cateva cuvinte publicului. S nu s-a balbait, si nu a citit un discurs gata pregatit de altii doar ca sa sune bine. Si a vorbit frumos, natural, curat!
Si mi-a placuuuuut!

P.S. Pentru Papusa Ruseasca - Si eu i-am zambit...

Beauty Blogger - Join the Club

De astazi am devenit "beauty blogger". Cu cat rostesc asta mai des, cu atat imi suna mai bine si imi dau seama cat de bine ma caracterizeaza expresia. Cuvantul asta "beauty" e parte din viata mea, din munca me si uneori, parte inseamnata din ce visez eu noaptea. Daca e cineva care nu a descoperit minunea acestei lumi inseamna ca e ceva ciudat la mijloc, inseamna ca nu traieste colorat si parfumat. Mi-ar placea parca sa spun ca pur si simplu nu traieste, dar cine ma cunoaste sti ca nu pot fi atat de vehementa.
Ca de obicei, vbesc mult si poate fara rost... Am inceput cu aceasta chestie numita "beauty blogger" si nu am explicat ce este. Desiree, centru de intretinere si remodelare corporala (www.desiree.ro) a organizat un concurs pentru bloogeri/tze, prin care poti castiga un PACHET Desiree, daca tii pe blog banner-ul Desiree cel putin 2 saptamani. Suna foarte bine, nu? Eu chiar sper sa castig, dar vreau sa am concurenta serioasa, asadar Join the Club!

YM and Alexandra

Alexandra este prietena mea... o cunoasteti deja. Se marita...am ramas fara cuvinte la aflarea vestii, desi am fost ultima care a aflat...a stiut toata lista ei de mess inaintea mea. Ghinionul meu ca nu am fost online!

Acum Alexandra e online pe mess... asa-mi apare pe unul dintre id-uri...pe celalalt e off...sau asa pare. Se pare ca sunt pe lista de "ignorati"... si doare.

Se pare ca Alexandra era doar prietena mea. Ramona nu era prietena ea.

Sunt inca naiva...

Casa de piatra, Alexandra!

Pentru Olive (Oil), cu drag...

Nu o mai cautam pe Ea! Nu din motive de criza, ci pentru ca am gasit-o deja... Bucatica lipsa din puzzle despre care scriam prin....martie...http://culoarearoz.blogspot.com/2009/03/o-cautam-pe-ea.html

Ea, pe care ne-o doream frumoasa, gingasa, inteligenta, sensibila...exact ca noi!

Acum ca am dezvaluit faptul ca am gasit-o probabil ca va imaginati o blonda angelica cu ochi albastrui ca marea, cu bucle, miniona si mai sensibila decat noi toate la un loc....

Ei bine nu... Olivia noastra este, bruneta, inalta, inteligenta si meeeggaaa haioasa. Are un simt al auto-ironiei foarte bine dezvoltat si canta si danseaza si e mega haioasa. Parca am mai spus asta o data, nu? Mi-a intrat foarte clar in cap chestia asta cu "haiosenia" din moment ce mademoisella despre care va vorbesc sta chiar in fata mea, murmurandu-si textele proaspat scrise. O aud uneori ca prin vis, si de cele mai multe ori am impresia ca-mi vorbeste, iar eu sunt prea neatenta sa-i raspund.

Ce sa va mai spun despre Oliv? Ca o voiam gingasa ca o zana din povesti, dar ea e mai degraba genul tipei sexy care joaca baseball. La ce ma refer?

Pai... e genul de om care atunci cand stranuta cineva spune “hai, sa traiesti!”, in timp ce noi raspundem cu expresii de genul “maricel!” sau simplu “sanatate!”....

Si genul de om care iubeste o toamna mohorata de-un milion de ori mai mult decat o toamna insorita... Cum, cum, cum? Oliv, you r not my type! (That’s why I have a boyfriend – he does not like cold weather : D )

Si e genul de om care ma suna dimineata sa ma intrebe daca vreau fresh de portocale. Love you for that, but still... I have a boyfriend!

Si ea iubeste concertele... si eu nu!

Si e buna si blanda, dar nu stie! Si daca stie, nu o arata in fiecare zi! Nu se defineste prin asta! Nu se defineste de fapt! Nu ar incapea definitia in DEX... Oliv nu e o maslina ca toate celelalte. E o maslina pe care nu ar refuza-o nicio Asociatie anti-masline din lume!

Shame on me!

Mi-e cam rusinica sa incep sa scriu iar pe blog, avand in vedere ca au trecut deja luni de cand am facut asta ultima data....

Si de-atunci s-au intamplat atatea. sper sa nu supar pe nimeni daca o sa le scriu asa..post-post-event...

ciocolata de ciocolata!

V-am spus vreodata ca viata mea e roz? In sensul acela de "La vie en rose" , dar nu numai datorita lui... ci datorita tuturor oamenilor dragi mie... Ma rasfata in fiecare zi cu zambete, cu caldura, cu imbratisari, cu discutii inteligente, inocente, haioase, uneori zgomotoase...

Si... impachetari cu ciocolata!

Deci, sa va povestesc cum am fost eu ieri la Silhouette... si m-am invelit in ciocolata. :) (Dragele mele, invidiati-ma, aveti de ce... Dragii mei, stop imagining things)

Tehnic, impachetarile cu cicolata au rolul de a te scapa de celulita (daca ai), de a reda elasticitatea si fermitatea pielii si, bineinteles a-ti catifela trupusorul...

Mai putin tehnic, ciocolata asta iti face ziua mai frumoasa si picioare numai bune de... admirat. Sa va spun cum se intampla.... Vine terapeutul si iti ofera una bucata halat pufos, una bucata prosop, papuci si chilotei de unica folosinta. Si restul e istorie! Glumesc!

Urmeaza un gomaj nu foarte dur, pentru indepartarea celulelor moarte, un dus, pentru indepartarea gomajului, un masaj cu nu-stiu-ce-ulei frumos mirositor... si... impachetarea propriu-zisa. Aplicarea "ciucalatii" se face cu o pensula care se poate dovedi gadilatoare pentru uniii/unele. Se aplica un celofan si un soi de plapuma incalzita (patura termica). Dupa 12 minutele, dai fuguta la dus... mai aplici o crema... si gata! Esti fresh and silky all over.... mai exact de la calcaie pana pe sub sani.

Eu una m-am simtit ca intr-o ceasca de ciocolata calda...fina si cremoasa! Si rezultatele se simt si azi...pielea mea este inca fina, fina, fina...ca matasea (parca asa era). Daca nu ma credeti, El poate sa confirme.

Nu-i asa, dragul meu? (Spune ca, "da"!)

My life is a... peach!

Dor de Mireille

Mireillllleeeeeeeeeeeeee,
Mi-e dor de tineeee rau, rau, rau!
Rau!
Asa, acum alunecand pe latura incognoscibilului aprioric…
1. Cand ne vedem?
2. Stiai ca imi umbli fix in acest moment prin creieras cu o rapiditate nemaivazuta, nemaintalnita, nemaipomenita…De ce? Este unul dintre momentelea “acelea” …trebuie sa scot un titlu “inteligent” de deco si nu-mi iese…Da` deloc!
3. Cand ne vedem?
4. Trebuie sa horoscopesc azi si e prea cald..
5. Si..cand ziceai ca ne vedem?
6. E vineri.
7. Deci, saptamana viitoare, ne vedem, nu?
Ma opresc la 7...ca e cifra de...cifra :)
Puuuuuupik!!!

before & after

Acum 8 ani erau doar niste copii. Acum sunt niste copii mai mari. Vorbesc despre colegele de liceu, de care azi, mi-a amintit cu drag, fara sa vrea, Alexandra. Mi-am dat seama ca am crescut frumos impreuna. Ca nu mai suntem cine eram acum 8 ani...

Despre ele imi amitesc multe si stiu acum poate prea putine..

Corina a fost sefa clasei inca de la inceput. De ce ea? Pentru ca a intrat prima...si ce-i drept a ieist tot prima. (daca citesti cumva blog-ul... imi spui, te rog...ai terminat sau nu cu 10 ? pretty pls...ma macina gandurile :P multumesc aniticipat)

Acum, Corina este "profa" in cadrul Universitatii Ovidius, Constanta - Facultatea de Litere

Cora, era olimpica la limba latina si avea prieteni comuni cu dl Daba ( pile adica:) ) - Titus Livius, Publius Ovidius Naso, Tacitus si multi altii, care sper sa nu se supere ca nu i-am pomenit...

Astazi, Cora este...impotriva...p..s...tuturor- e jurnalist si scrie despre politica si politicieni...Pai bine mai, Cora, sa lasi tu poeziie pentru basme fantastice? ;)

Adelina, a fost colega mea...dintr-a zecea si stiu sigur ca in prima saptamana- sau poate a doua- a zis ceva de genul, ca la Braila profii erau mai duri (si acum voiam sa vin eu cu un exemplu sa strig sus si tare..." pai bine mai Ade, da` Xulescu nu era beeep beep beep?" da` n-am gasit nici macar un exemplu...Hmm...profu de sport se pune la "duritate"? - astept raspuns) Ade, scrie frumos, dar in engleza, pour les connaisseurs :)

Sanziana... draga de ea.. tot intr-a zecea ne-a descoperit...si nu cu drag, daca-mi amintesc eu bine. (pacat! eu sincer te-am descoperit mai/cam tarziu, daaaar ma jur ca acu` iti scriu din dragoste, bre) Si Sanzi...hmm, sa spun, sa nu spun.... I`ll always remember Vama Veche si spitalul de urgenta Mangalia.

Aujourd'hui, Sanziana...respira aer poluat de capitala si...daaamn, Sanzi, unde lucrezi? Nu stiu unde lucreaza, dar a lucrat la Suprize-suprize (daca vreti barfe despre Andreea marin...sunati la 072...) si la Din Dragoste cu Mircica (bre, cam mic de inaltime, da cu rating invers proportional la vremea lui)

Gabiiiitza...as povesti ceva, dar nu stiu daca pot da pe post..legat de un 1 Mai petrecut la Neptun (cine stie, stie)...Si...diri, era cam pasionat de mama ei...:) si avea Gabitza note mari la romana, nu?:P

Acum, Gabitzu, ne trimite in excursii, ne face RCA-uri..si ne da informatii despre tarisoarele in care visam sa ajungem...

Acum alunecand pe latura incogniscibilului aprioric, ajungem la...Tani, my boy :) Nu pot sa uit cum a adormit scumpa de ea, TOCMAI, in mijlocul orei de limba latina. Pun pariu ca a fost cel mai profund somn, ever.

In prezent, carliontata noastra se pregateste sa devina medic stomatolog.. (BTW, Tani, am o plomba, si cred ca lucrarea nu a fost bine facuta si...)

Continuam cuuuuu...Aura! Hmmm, mai Aura, tu adormeai frecvent in timpul cursurilor, dar..nu stiu cum faceai ca note mari tot luai...Ne dezvalui si noua secretul?

Din pacate, nu stiu nimic despre Aura acum..a terminat ASE-ul...l-a absolvit adica..si atat...

Ce mai tura-vura, sa trec la Geo! Ea, Geo, credea ca iobagia inseamna casatorie, la ora de istorie, iar atitudinea doamnei Calin cu privire la rezultatele testului de la lb engleza, in urma caruia obtinuse o nota facbuloasa, o amuza copios. In rest, Geo era si cred ca este inca super simpatica..si facea rost de mese la Oscar si...cam atat despre Oscar :)

Astazi, Geo e om serios..nu mai clubbareste (mint!) si lucreaza la banca!

My favourite, Rux...care nu intelegea de ce oamenii vbesc aiurea in tramvai si nu in tren, care ar putea juca cu usurinta rolul copilului "de ce?", care mi-a mancat ficatii cu atestatul la engleza...da, chiar ea... este unul dintre cei mai dragi oameni din viata mea si o iubesc muuult de tot...

Ce face azi? Ma face sa-mi fie dor de ea...si se pregateste de masterat (cah!) - lovee youuuu

Next! Narcisa, cred ca avea cele mai frumoase buze din clasa. Cate detalii imi amintesc! Participa la olimpiadele de engleza..le si castiga..pana ajungea face 2 face cu comisia din Mircea... (deh..money, money, money, nu-i asa Narci?)

Acum, Narci e in Bucuresti si barfitoarele clasei m-au informat ca are un magazin de rochii de seara (http://www.anastasiamode.ro/)

Flori, "pasionata" de limba latina si de domnul Ba Da Ba Nu, avea de fapt o pasiune adevarata pentru haine...cred ca o are si acum. Intr-a noua avea sigur cei mai cool jeansi.

Acum....nu stiu ce face..stiu sigur ca e la masterat in Ct, si ultima data cand m-am intalnit cu ea, venea dintr-o excursie din Roma si arata la fel de bine ca in liceu...chiar mai bine...

Ana...a indraznit sa-si decoloreze parul inca dintr-a noua si sa fie cea mai draguta fata din clasa si...sa-si faca piercing in buric :P

Ce face Ana, in prezent? Preda lba engleza la o gradinita. Va puteti imagina? Ana... esti rea? :)

Madalina...ah, da, s-a ingrasat cand a intrat la liceu ( e de bine) si...o confunda lumea cu mine (nu semanam delooooc) si era foaaarte organizata...si a fost si colega mea de banca...si colega mea de drum care ma astepta in fiecare dimineata, in frig sau ploaie...Multumesc, Mada! :*

Acum Mady, preda si ea lba engleza la o gradinita si...doar ce si-a luat permisul...(felicitaaaari!)

Lavinia, colega mea de banca din clasa a 9a, (sa zic...sa nu zic..?!)..avea decolteu frumos :) si a venit cu ideea de a face petreceri supriza pentru sarbatoritele clasei (prima a fost Tani) si.. La multi ani, Lavi! (doar ce a fost ziua ei)

Acum...nu stiu ce face Lavi...dar stiu ca daca simtiti ca aveti tulburari de personalitate o puteti cauta cu incredere - a terminat psihologia.

Angisor...coleguta mea de banca - 3 ani am impartit cu ea teze, teste, zambete. Si...primul ei telefon mobil...iti amintesti cum iti suna in ...penar?:)

Acuuum, Angi este casatorita si are doua fetite...gemene! Sa-ti traiasca, sa fiti sanatoase si fericiteeeeee!!!

Alejandra...tie ti-am dedicat un capitol intreg:P Ce sa mai zic de tine? Ca iar dau apa la soricei si nu ma mai joc...:P

Zic ceva de prezent...am crescut atat de frumos...amandoua- love you.... :*

Georgiana - Gya - imi amintesc ca avea o usurinta de invidiat in invatarea limbilor straine (te urasc pentru accentul ala nemtesc) si era desteapta ...hmmm..gata, prea multe de bine.. (La multi ani si tie! Si..sa nu te intorci fara sa vezi "verde" in fata ochilor)

Azi..e in America...(cand te intooooorci?:) ) si are o minunata relatie cu un tip foooarte dragut..Brian (stati linistite ca fratii lui nu sunt la fel de draguti, am verificat..)

Andreea B! As fi pomenit de cea mai longeviva relatie...dar mai bine tac..btw Bogdan este foarte dragut...Ah, da imi amintesc cum manca Andreea in pauze...era atat de ordonata, manca atat de curat..era organizata...:)

Acum, iarta-ma Andreea dar iar nu stiu unde lucrezi..eu tot cu Pepsi am ramas in cap..Este in capitala si..(pot s azic de editorial?:P)

Andreea D -verisoara- era convinsa ca dragostea adevarata exista si suferea enorm cand isi dadea seama ca s-a inselat...Tii minte cand ai sustinut sus si tare ca "il poti schimba pe..stii tu cine?" Era atat de buna..sincer...prea buna...

Acum...stiu ca se lupta cu o licenta si ca mi-a promis o iesire la limonada dupa 25..mai ai 10 zile..iti tin pumnii!!!

Pe Arina, inca o suspectez ca este un mic geniu...Din punctul meu de vedere era de-o inteligenta fantastica..doar ca nu avea o pasiune "pasionala" pentru studiu intens..nu?:) A fost fan Akcent (cu Ana)...remember...bucuria tricourilor..?:)

Acum..Arina e undeva prin Suedia....se pregateste de masterat...Arinush..detalii?

Ioana a avut intensa activitate in timpul liceului, activitate care culmina cu diverse discutii contradictorii. Si...curioasa mai erai :)

Acum, Ioana s-a facut draguta si nu mai este asa vehementa..a crescut si ea si mi-e drag sa mai ketchup cu ea asa..from time to time..pe mess. Lucreaza la APC... (iti salut pe aceasta cale seful...:P)

Sonia...cu tepi, a pasit hotarat fix in ultima banca in clasa a 10a...si...de-atunci long story, long forgotten. Spunea cele mai tari bancuri (lumanarea..), conducea cu viteza :) (210..nu mai mult) siii....ne gaza in campusul din Cernavoda City si ne ducea la club :))

Acushica...Sonia ma pune sa-i traduc expresii la 10 noaptea si ma scoate la suc in localuri de fitze din capitala si are parul lung si unghii french (vezi hai cinci) si...e masteranda...si zambeste ca Miss Univers cand ma vede... :) Si o pup...ca sa nu se supere!

Alida....hmm...a luat CAE cu A..pentru asa cum zicea o colega ea CHIAR a invatat...ea l-a iubit o vreme pe Vince...restul, nu. Contacte prea multe nu am avut in liceu...dar acum...recuperez. Pupici

Acum...Adusha...traduce :) pentru o firma de shipping... si e bine, sanatoasa, fericita si are un super nasuc :)

Oana...ahaa...Oanei a trebuit sa-i iau un cadou intr-un an..de Sf Nicolae...si...i-am luat o lumanare..un om de zapada...avea cea mai frumoasa piele ever...era asa...fina..ca de portelan...si fatzuca ei ma face sa m gandesc la fulgii de nea...

Acum...Oana calatoreste mult...Alida e vinovata de farama asta de informatie...

Ioana C, era copilul razvratit al clasei...fatzuca o ajuta sigura..mica, cu ochi mari, vrand parca sa atraga atentia...si buze pline...sa nu care cumva sa nu fii atent la ce spune...

Acum...e prospat intoarsa de pe taram britanic si...cred ca se pregateste de examene...

Anca, a venit in clasa a 10a de la Real..mare schimbare...mare curaj. Stiu ca avea o pasiune din a-si vopsi parul in diverse nuante..si de a si-l tunde in diverse feluri...

In prezent...chiar nu stiu nimic, nimic despre ea..nici macar ce culoare are parul ei...:(

Cam atat despre voi....cele de ieri...si VOI..cele de AZI

Amintiri cu Alexandra

15 septembrie 2001

 Prima zi de scoala... cea de-a 9-a prima zi de scoala din vietisoara mea. Liceul, fizic, nu parea mult diferit de fosta mea scoala generala. Nici nu avea cum... in cladirea ce adapostea minunatul liceu George Calinescu din Constanta, "zacuse" o scoala... generala. Erau parca mai multi copii decat eram eu invatata....iar unii dintre ei erau deja majori...dezinvolti, familiarizati cu locul, zambareti...fericiti parca, de noul inceput...

Noi, astia mici, schitam cate un zambet crispat, studiam figuri si ne intrebam care cu care vom fi colegi...Aveam sa aflam in scurt timp, cand pe scena din spatele liceului a aparut Mister Daba, the Principal...nu avea referinte prea bune la vremea respectiva, asadar toti il ascultam...

- Ma bucur ca o noua generatie de elevi, paseste astazi...(bla, bla..parca asa suna)

-Clasa a 9a A, diriginte doamna...(parca era o doamna)

- Clasa a 9a B, diriginte domnul profesor de limba si literatura romana, Paul Iruc...

Si apare pe scena un domn uscativ, cu ochelari, care a strigat pentru prima data catalogul...si a insiruit acolo vreo 25 de nume...toate de fete...Speranta era Tani...despre care toate celelalte 24 credeam ca este baiat...Gresit!

Si uite-asa m-am pomenit in clasa cu alte 24 reprezentate ale sexului mai mult sau mai putin frumos...

Intram in clasa...etajul 1, ultima clasa pe stanga vav de magazin...(ca sa avem cum  sa ne ingrasam, ca prea eram slabute toate)...

Eu cu mama....in prima banca..sa nu care cumva sa pierdem ceva...Langa noi, o tipa roscata, creata cu blugi verzi...care se uita urat la domnu` uscativ despre care pomeneam mai devreme...Nu imi amintesc s afi facut cunostinta atunci...Cel mai pbabil in mintea mea mademoisella rautacioasa din prima banca va fi de cealalta parte a baricadei decat mine...

In plus, roscata, fuma... aaaa claaaar, nu aveam ce cauta cu ea...Daca ma apucam si eu de fumat?!

Nu, nu, nu...

Pana am facut taote cunostinta a durat o vreme...Alexandra s-a asezat undeva in banca a treia de la perete...si impartea masa tacerii cu Georgiana si Ruxandra...(alta poveste fantastica)...

Si la un moment dat, am descoperit-o eu pe Alejandra cea desteapta si blanda si taur si incapatanata si i-am descoperit cuibusorul de pe Soveja (despre care nu am zis NICIODATA  ca arata nu stiu cuuuuuum)...

Cu Alejandra, am trecut de Bac..cu Alejandra mi-a venit mintea la cap...cu Alejandra am zburat peste ocean si am descoperit America...cu Alejandra am infruntat Rautatea...de la Alejandra am copiat in facultate...cu Alejandra am ajuns pe taram otoman...cu Alejandra am congelat in tren pe ruta Buc-Ct...cu Alejandra as vrea s afiu acum la o terasa, sa fumeze, sa bea cafea, sa beau suc, sa povestim....

Alejandra...mi-e dor de tine!

Ballerina...

Duminica dragostei

De demult nu ma mai emotionase un film, ori o scena dintr-un film...pana cand am descoperit o secventa, desprinsa parca din realitate...
El si...Ea...
El, dormind!
Ea, plangand!
In gand, ea isi pregatea discursul pentru dimineata urmatoare.... (urmeaza un monolog) "I love you but, I can`t spend a lifetime with a man that prefers to spend his doing things that I don't like..." "No, no, no...it`s not a good enough break up speech..." "But, I love him so much...maybe I should bare alittle bit more, to see what happens next..."
-intre timp, incepu sa-l sarute,de parca ar fi fost ultima data cand ar fi facut-o- in gand aceleasi idei venind de-a valma-
El...se trezeste...si...
"Do you love me?" "Cause I really love you" " And I promise things will change..I really promise this time" (ahaaaa...deci, nu era pentru prima data...)
Si ea...si ea il iubea..la fel de mult..si...
"I love you, too" "I don't want to break up with you, but..."
el: "I know" "Thiswon't happen again..." "I do love you"
si s-au imbratisat, si s-au sarutat...si ea plangea (ca..fraiera ce-i drept..)
Nu sunt o povestitoare grozava, insa a fost chiar draguta scena asta din nu stiu care film, de pe nu stiu ce post, cu n-am idee ce actori...candva la 2 noaptea...intr-o duminica...

Dorinte...

Uneori, tare as vrea sa ma intorc acasa... la ai mei. Sa ma contrazic cu mama, sa glumesc cu tata si sa... stau de vorba, asa..ca intre frati, cu frate-miu.
Alteori, simt ca apartin locului astuia, ca sunt parte din el, ca el parte de mine, ca oamenii care ma inconjoara acum sunt universul meu dintotdeauna: ca Lumi e prietena mea de-o viata, ca lucrez la Look! de cand am invatat alfabetul, ca el, mi-e jumatate de cand mi-am dat seama ca viata ne-o impartim cu un El ca sa fim mai fericiti...
Acum..vreau acasa...vreau in curtea bunicii, sa miros trandafirul de dulceata din fata casei...vreau sa sar pe geam, sa merg pe camp si sa ma mozolesc de noroi..vreau sa intru cu picioarele in canalul acela in care nu aveam voie...sa nu cumva sa ma imbolnavesc..si vreau sa mananc cartofi prajiti cu oua...si paine incalzita deasupra cartofilor...
Acum vreau sa fiu mica, naiva...in universul acela in care nu stiam ca exista boli carora oamenii nu le supravietuiesc, ca exista oameni rai, ca exista droguri, alcool, vicii si oameni dependenti de ele...
Vreau sa ma intorc in praful ridicat pe strada bunicii de Dacia alba a parintilor, care ne aduceau mereu mingii (uitam mereu mingea pe strada, intr-un colt undeva si a doua zi, cand mi-aminteam de ea, nu o mai gaseam...)...sa ma joc Flori, Fete sau Baieti, sa ma joc Cuci si sa refuz sa beau lapte alb...
Si as mai vrea ca el sa ma iubeasca sincer, si sa ii pese si sa simta ca mine si... atat!

Fleur de Lys

Nu ma omor dupa crini...miros prea puternic pentru simturile mele..imi place insa forma lor...floarea de crin are un rafinament aparte, seducator, special. Imi aminteste de Fleur a mea, de la redactia vietii - Impact Economic, cimitir al tineretii mele. Fleur, devenita peste noapte, fara s avrea, redactor sef al minunatei publicatii dobrogene mi-a fost alaturi vreo...18 luni. In fiecare saptamana ma urcam alaturi de ea in trasura cu articole. Azi era luni, maine era deja vineri si trebuia sa predam... Cum in basme se spunea ca Fat Frumos crestea intr-un an ca altii in nu-ma-stiu-cati... la noi era tocmai invers...trei luni treceau de parca ar fi fost una...

Mi-o amintesc uitandu-se la calendar intr-una din zilele inca insorite de toamna si zicand... "mai sunt trei luni si vine Craciunul"...si poimaine ne faceam deja daruri...simbolice ce-i drept (bugetul era mic..sau zgarcit acolo)...

Imi lipsesti Fleur de Lys!

sentimente! brusc, pofte!

Mi-era dor de laptop-ul meu care-nu-este-roz. Mi-era dor sa-l tin in brate si sa ma faca sa ma simt...scriitoare. Nu stiu de ce, dar de cate ori ma asez confortabil ( cu picioarele pe masuta pe care de obicei sta dispozitivul care-nu-este-roz) pe canapeaua wannabe din minusculul meu living, ma simt ca si cum as fi o artista in adevaratul sens al cuvantului. Poate e de vina dezordinea ordonata din jurul meu - foi, multe foi, reviste deschise, insemnari, post-it-uri colorate si mai nou...2 pesti care se joaca zglobiu in acvariu. Intr-o zi am sa spun si povestea pestilor...dar nu acum...acum ma suna jumatatica...

Gata...Huh..ce ziceam? Ah, da..ma simt scriitoare..cam melancolica acum... (Miluv, m-ai emotionat tare mult)...

Damn, mirosul asta de cartofi prajiti mi-a furat toata inspiratia...Imi vine sa merg asa, ca-n desenele animate..dupa miros..si sa ma lovesc cu nasul de usa din spatele careia vine ispititoarea aroma....mi-e pofta, mi-e pofta, mi-e pofta. Si nu, nu am sa-mi prajesc cartofi in noaptea asta...Este deja tarziu! Mult prea tarziu...

Ma adancesc in evenimentele de la Baneasa acum...revin cu ganduri proaspete mai tarziu, cand imi va fi trecut pofta pentru felul acela de mancare atat de bun...aaa rau!!!

Si, si, si...siiii......

Nu am gasit-o inca pe Miss Almost Perfect, dar s-au intamplat atatea...

A aparut Soarele.Yupee e printre noi, ne incalzeste si ce-o sa ne mai incalzeasca la vara..dragul de el..Si..si...au aparut narcisele, minunate, gingase cu parfum suav, discret..le iubesc in buchete mari legate cu rafie. Asa cum iubesc lalele galbene in buchete mari legate cu funda rosie si florile de camp cu funda bej-rose.

Hmmm..si mi-am luat tricouri vesele si colorate in dorinta de a-mi aduce zambetul pe chip ori de cate ori ma privesc intr-o oglinda, intr-un geam de masina ori o fereastra curata. Si sa le aduc lor un zambet haios pe buze si un gand dulce de primvara...

Si ce-am mai facut?! In afara faptului ca am ras cu tot sufletul si m-am plimbat si-am privit veveritele in parc si am admirat casele vechi din Bucuresti (btw..mari mai sunt-casele-oamenii astia construiau palate, nu gluma! Oare nu oboseau tot mergand si mergand si scari urcand?! Ei stiu... Eu una mi-as lua un carut de metro si mi-as ruga iubitul sa ma impinga prin casa...yuhuuu!)

Deci, cum ziceam...sau cum povesteam, in afara celor de mai sus...am mai facut ceva...am inceput sa stau intr-un picior de la o vreme...dar in picior de beauty editor. Cool, nu?! Astept sa capat incredere, un pic de experienta si sa pasesc hotarat in...doua picioare (drepte si neaparat in pantaloni scurti din denim!)

Si............azi mi-am cumparat 21 de narcise si-am zburdat cu ele prin Amzei zambiiiind a fericire!

:)

Traiesc inconjurata de oameni deosebiti. Imi asum posibilul clicheu pentru ca am convingerea ca spun asta din suflet. Am implinit sase luni cu ele si cinci luni cu el si ma simt mai fericita decat oricand...

Mireile- merveille m-a invatat sa rad din suflet, asa cum poate inainte nu o faceam. Lumi-bumi m-a molipsit cu entuziasmul ei, Ioana- bomboana imi arata in fiecare zi, cum o sa fiu eu peste vreo 15 ani- eleganta, gratioasa si atat de rafinata, iar Irina-balerina ma face sa ma simt copil in fiecare zi...

Iar el ma completeaza perfect..si tineti cont..sunt fecioara..deci o perfectionista prin natura mea.. ;)

Noi si manga girls

Nu-i asa ca aceste manga girls seamana cu noi? :)

Nu? Mai ganditi-va! Eu sunt sigur cea din extrema dreapta...:P

(daca primesc permisiunea, voi dezvalui si celelalte personaje)

Yuhuu! Am obtinut aprobarea:)

So... de la stanga la dreapta : Mireille, Lumi-Bumi, Ioana, Iri si... subsemnata.

Suntem atat de dragute...Stiu modestia mea si-a luat concediu..Eh, c`est la vie! :d

O cautam pe Ea...

Fericita, va anunt ca am scapat de..Nerv. A tot insistat, insa cred ca s-a prins ca am prieten si ca treaba-i serioasa. Am insa o vaga banuiala ca respectivul era insurat ori avea o amanta ultra geloasa, ca de cateva zile incerc s-o dau la pace cu madame R... A venit suparata si mi-a aruncat o durere de amigdale, un nas infundat si-o imposibilitate de a manca de n-am mai pomenit. Inca mai port tratative cu nesuferita asta, tratative mijlocite ce-i drept de bunul meu amic, Ospen, pe care l-am intalnit intamplator intr-o farmacie micuta din Piata Amzei.
Profit de incetineala mea motorie pentru a pleca cu gandul unde doresc..si acum ma tot gandesc la provocarea aparuta in micul paradis redactional: aceea de a o gasi pe Ea. Ne-o imaginam inteligenta, frumoasa, cu simtul umorului, creativa, gingasa, sensibila....ca noi! :) Ne asteptam sa fie exact asa: inteligenta, frumoasa, cu simtul umorului, creativa, gingasa, sensibila. Nu cerem mult si nu asteptam mai mult decat avem nevoie: cineva care sa completeze aproape perfect bucatica lipsa. Marginile pot fi intotdeauna slefuite sa incapa in puzzle, insa noi lucram cu pile subtiri. Nu vrem sa ne dotam cu dalta, ciocan si fierastrau...
Draga mea, viitoare Eva a paradisului redactional, te asteptam cu o ghirlanda sa-ti accesorizam frumoasa tinuta din frunze pe care suntem sigure ca o porti deja...
Dragele mele pacatoase, voi cum credeti ca va fi Ea?!
....

Stiu ce-ati facut sambata seara...

Dive, cosmopolite, afisand un look desavarsit, cele zece iubitoare de reviste glossy erau cu siguranta in stilul petrecerii la care participau. Sexy, stralucitoare, isi revarsau prin zambete bucuria de a se fi intalnit pentru prima data intr-o asemenea formula de foste, actuale si recente...

Au imprimat baloane, au achizitionat top-uri cu paiete, s-au pregatit sufleteste pentru momentul in care ea, cea mai cosmopolita dintre toate, avea sa ajunga la petrecerea ce suferea de febra disco. O domnisoara cu pampon roz, careia ii fusese rapit zambetul, o doamna sexy cu ciorapi plasa stralucitori, o mamica al carei tricou impartea pupici si-o mademoisella roz cu gene lungi asteptau emotionate verdictul: vine sau nu vine?

Si uite ca a aparut, insotita de Regina si de Diva care afisau acelasi aer sclipicios....

Apropo C...nu te-ai intrebat cum de Regina purta un top atat de paietat pentru o simpla iesire la cafea?

Ce-a urmat s-a transformat in cea mai frumoasa amintire de pana acum... ;)

To be continued... (not the story..the party... Inca un Mojito, va rog!)

Altfel

As vrea sa stiu sa-ti spun "Te iubesc" altfel decat celelalte,
Si-as vrea sa stiu ca ma iubesti altfel decat pe celelalte,
As vrea sa stiu ca sunt altfel decat celelalte,
Si-as vrea sa stii ca esti altfel decat altii...

Pentru ele

Nervul sciatic isi face de cap. S-a incapatanat sa-mi fure mersul de gazela si sa ma transforme intr-un personaj mai interesant...cu mers lin si un pic cam dezechilibrat. Imi lipseste bastonul lui Dr. House pentru a deveni cu adevarat atragatoare...de priviri pline de compasiune. :D
Dar... vorba ceea cu niscaiva Diclofenac si un strop de Mydocalm se face gazela gata de-o plimbare veritabila...Sac!
Dar...revenind la situatia de fata...as vrea sa ii multumesc Nervului pentru o treaba... M-a cam imobilizat la pat cu genunchii la piept si mi-a creat contextul perfect imposibil de a putea privi televizorul dintr-un unghi potrivit ori de a tasta in mod corespunzator. Asa ca mi-au zburat mie gandurile hat departe la...ziua de AZI cand...
Iri a devenit "sefa" dupa ce Mireille, citez: "dupa 10 ani -fara 4 luni!- (..) a acceptat provocarea de a lucra intr-un alt domeniu (...) la Ursus Breweries, care nu mai are nevoie de nicio prezentare".
So...Mireille, bine ca pleci, naspa ca pleci and Iri, bine ca ai ramas!
Cherica (imagineaza-ti acum un sir de "cine-ti mai ia tie cartofi cu usturoi" si "pe cine mai bat eu la cap cu deco") ...bine ca ne mai vizitezi, ca altfel ma vedeam nevoita sa trimit porumbei cu ravase pe la concurenta...
Si-uite-asa (n-am incalecat inca pe-o sa) din 7 am ramas 5...
Iri, Ioana, Lumi, Ileana si subsemnata...
Si acum:
Iri, va trebui sa ne luptam cu toate fortele dimineata la cafea, cu toate bunatatile...deh, orgasmul nu poate suferi o scadere in intensitate..
Ioana, nu-i asa ca de acum vei imparti portia Mirelei de cafea cu noi? :D Sac, Mireille!
Luuumiiii, nu-i asa ca cele doua minti stralucite ale noastre vor gasi o solutie de "criza" de spate pentru pungile alea?
Ileana, vine primavara acusica...decolteu, zambet stralucitor si contracte dupa contracte, nu?:D
Mireille, jumatatea mea asteapta firme luminoase de la astia cu berea si eu...libertatea de a te suna oricand :D Hai ca nu cer mult!:P
Cherica, poate ne-aduci si tu reviste de-ale tale sa nu mai dam banii pe ele :D
Asadar, fetelor..hands together! Viata e atat de...hmmm...roz, nu? :D

P.S. Mireille, Diclofenacul asta are efecte adverse mai...ciudate? I feel high!