Dorinte...

Uneori, tare as vrea sa ma intorc acasa... la ai mei. Sa ma contrazic cu mama, sa glumesc cu tata si sa... stau de vorba, asa..ca intre frati, cu frate-miu.
Alteori, simt ca apartin locului astuia, ca sunt parte din el, ca el parte de mine, ca oamenii care ma inconjoara acum sunt universul meu dintotdeauna: ca Lumi e prietena mea de-o viata, ca lucrez la Look! de cand am invatat alfabetul, ca el, mi-e jumatate de cand mi-am dat seama ca viata ne-o impartim cu un El ca sa fim mai fericiti...
Acum..vreau acasa...vreau in curtea bunicii, sa miros trandafirul de dulceata din fata casei...vreau sa sar pe geam, sa merg pe camp si sa ma mozolesc de noroi..vreau sa intru cu picioarele in canalul acela in care nu aveam voie...sa nu cumva sa ma imbolnavesc..si vreau sa mananc cartofi prajiti cu oua...si paine incalzita deasupra cartofilor...
Acum vreau sa fiu mica, naiva...in universul acela in care nu stiam ca exista boli carora oamenii nu le supravietuiesc, ca exista oameni rai, ca exista droguri, alcool, vicii si oameni dependenti de ele...
Vreau sa ma intorc in praful ridicat pe strada bunicii de Dacia alba a parintilor, care ne aduceau mereu mingii (uitam mereu mingea pe strada, intr-un colt undeva si a doua zi, cand mi-aminteam de ea, nu o mai gaseam...)...sa ma joc Flori, Fete sau Baieti, sa ma joc Cuci si sa refuz sa beau lapte alb...
Si as mai vrea ca el sa ma iubeasca sincer, si sa ii pese si sa simta ca mine si... atat!