Mi-era dor de laptop-ul meu care-nu-este-roz. Mi-era dor sa-l tin in brate si sa ma faca sa ma simt...scriitoare. Nu stiu de ce, dar de cate ori ma asez confortabil ( cu picioarele pe masuta pe care de obicei sta dispozitivul care-nu-este-roz) pe canapeaua wannabe din minusculul meu living, ma simt ca si cum as fi o artista in adevaratul sens al cuvantului. Poate e de vina dezordinea ordonata din jurul meu - foi, multe foi, reviste deschise, insemnari, post-it-uri colorate si mai nou...2 pesti care se joaca zglobiu in acvariu. Intr-o zi am sa spun si povestea pestilor...dar nu acum...acum ma suna jumatatica...
Gata...Huh..ce ziceam? Ah, da..ma simt scriitoare..cam melancolica acum... (Miluv, m-ai emotionat tare mult)...
Damn, mirosul asta de cartofi prajiti mi-a furat toata inspiratia...Imi vine sa merg asa, ca-n desenele animate..dupa miros..si sa ma lovesc cu nasul de usa din spatele careia vine ispititoarea aroma....mi-e pofta, mi-e pofta, mi-e pofta. Si nu, nu am sa-mi prajesc cartofi in noaptea asta...Este deja tarziu! Mult prea tarziu...
Ma adancesc in evenimentele de la Baneasa acum...revin cu ganduri proaspete mai tarziu, cand imi va fi trecut pofta pentru felul acela de mancare atat de bun...aaa rau!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu