joi, 3 decembrie 2009

Despre o zi aproape perfecta!




Imi vine sa zburd, sa rad, sa plang (de fericire) si iar sa zburd si sa zambesc din tot sufletul. Daca pana acum eram linistita si calma si asteptam rabdatoare plecarea in tipografie a acestui numar, astazi am devenit euforica de-a dreptul...

Primul pas...

In jurul orei 13 am plecat cu Clau (ca doua Scufite) sa luam merinde pentru masa de pranz atat pentru noi cat si pentru colegele noastre dragi. Pe lista aveam ciorbite, piure, rulouri de pui... Ca sa vedeti ca mancam foarte sanatos... (A fost ceva in aer azi. De obicei ne tratam cu cartofi prajiti, tochituri si alte bunatati prajite in ulei. Glumesc.)

Cam dupa jumatate de ora ne-am intors incarcate la birou... Asez pungile la locul lor si ma indrept catre birou, sa mai verific o data mailul inainte de a ma infrupta din bunatati...

Si ca sa vezi, pe biroul meu trona un pachet... Nu era nici vreo paleta noua de farduri si nici vreun parfum pe care trebuia sa le testez... Era minunatul Samsung Corby, in varianta orange, pe care mi-l doream cu ardoare.

Pentru prima data in viata ma indragostisem de un telefon si acesta era Samsung Corby. Nu sunt o specialista in domeniu, dar cum telefonul meu parea sa cedeze dupa doi ani de utilizare intesa, era momentul sa ma reorientez. Cu HTC Touch 2 ma lamurisem deja. Il avusesem la testat si era un pic prea perfomant pentru nevoile mele si poate si pentru priceperea mea. (Desi recunosc ca avea optiuni uimitoare). Corby era mult mai aproape de sufletul meu. Colorat, usor de folosit (cel putin in acceptiunea mea) s-a dovedit candidatul ideal pentru a inlocui vechiul Samsung. L-am testat si pe acesta vreo 2 zile si am hotarat: mi-l doresc...in mod obsesiv deja.

Si.... Irina, draga mea sefa, mi l-a daruit astazi. Fara sa fie ziua mea, fara sa fie vreo zi in care se ofera prime... asa pentru ca ma iubeste. Mai are cineva o sefa asa ca mine? Nu prea cred.
M-am simtit cel mai special om din lume.! MULTUMESC, IRI! TE IUBESC!

Pasul doi...

Trecand peste obsesia cu telefonul... am mai primit o veste astazi. Ruxy, cea mai buna prietena din lume are de azi un super job. Un job pe care si l-a dorit, pentru care a muncit, pe care a avut rabdarea si intelepciunea sa-l astepte indiferent de critici, descurajari si poate lipsa de sustinere din partea celor dragi.

Am stiut ca o s areuseasca, desi poate cu un an in urma n-as fi avut increderea asta in ea. M-am bucurat mult sa descopar cu ceva vreme in urma ca Ruxy a mea nu mai e rasfatata pe care o stiam, ci e un om atat de cu capul pe umeri. O iubesc pentru asta si pentru multe altele!
FELICITARI, DRAGA MEA RUX! TE IUBESC!

Pasul trei...

Si asta nu este tot ce s-a intamplat azi...
Dupa multa vreme, ne-am intalnit toate - foste si actuale fete Look!. Am fost vreo... 10 la numar la Cafepedia in Piata Romana. Carmencita ne-a organizat si iaca ne-am intalnit si am ras si am glumit si a fost atat de frumos si de relaxant. (Eu iar m-am simtit speciala, pentru ca nu m-a uitat Carmencita si m-a pus si pe mine pe lista.)

Si-am fost asa: din categoria foste- Ralu, Cher, Carmencita si Mireille si din categoria actuale si viitoare (cred) - Iri, Lumi, Ioana, Ileana, Oliv si... eu! Ne-am "porcit" (urat cuvant - nu stiu cui i se datoreaza) cu profiterol, ciocolata calda, bere, limonada, salate, sandvisuri, nu stiu ce alte prajituri... un adevarat melting pot culinar.

Si-am povestit despre Basil, papagalul Carmencitei, despre Billy Boy -motanul Mirelei, despre cursurile de tango la care merg Ralu si Cher, despre cat de glossy este Oliv, despre casa si gresia Luminitei, despre clientii Ilenei, despre tinuta de divort a Ioanei, despre mine si despre multe altele prea intime pentru a fi impartasite.

Si totusi... imi lipseste ceva pentru ca ziua asta sa fie absolut perfecta. Imbratisarea si sarutul dinainte de somn cu care ma rasfata iubitul meu in fiecare seara. O sa le primesc la dublu, maine seara!

Deadline attack!

Se apropie deadline-ul. De data asta sunt foarte linistita si convinsa ca totul va iesi perfect si paginile vor fi gata la timp. Nu stiu cati dintre voi au idee cum sta treaba cu deadline-ul la o revista, dar intarzierile nu sunt acceptate. Nu ai cui sa ii zambesti atat de frumos cat sa tragi de timp inca vreo doua zile. Trebuie sa fii organizat, responsabil, creativ, haios, spontan...
De fiecare data, in fiecare luna... Nu e usor, dar nici nu ai cum sa te plangi cand lucrezi alaturi de oameni care nu vor sa fie tristi orice ar fi si nu vor sa fie stresati oricat de presati de timp ar fi...
Si luna aceasta vom avea (din nou) o revista lucrata cu drag, cu suflet si cu emotie...
Trec la scris... Doar nu o s afie tocmai luna asta exceptia de la regula...

marți, 1 decembrie 2009

nu am o zi prea buna...


A inceput atat de frumos ziua asta... Desi inghesuita intr-o margine de pat de jumatatea mea care isi depasise demult jumatatea de pat, m-am trezit zambind si cu chef de o zi plina de sentimente frumoase.

N-as fi vrut nicidecum sa plec la birou intr-o zi libera pentru aproape toata populatia tarii: adio prichindei pe strazi, adio masini, claxoane si nervi pe Calea Victoriei. Am mers, ca de obicei, pe jos fara sa admir cladirile de data asta. Am mers repede ca si cum as fi vrut sa ajung intr-o clipita, sa-mi fac treaba si sa ma intorc acasa.

Avea sa fie una dintre acele prea putine zile in care eu si el ajungeam in acelasi timp acasa...mult mai devreme decat de obicei...mai devreme cu vreo 3 ore, ceea ce mie-mi pare cam jumatate de zi uneori.

Si aveam chef de o plimbare in doi, mai lunga decat cea de aseara, mai intina, fara conversatii la telefon cu unii si cu altii, voiam sa fim noi si sa respir aer, fie el si poluat! Stau o zi intreaga inchisa in birou, apoi inca 2 ore intr-o sala de curs.. Ajung acasa la 9, cu gandul la dus, la somn si la a doua zi. Astazi voiam si eu sa fie altfel... Dar nu a fost sa fie... Sunt iar acasa, desi este doar 6...

De maine imi voi relua programul iar ora 6 va deveni doar ora la care incep cursurile pentru mine si o alta ora din programul lui mult prea lung....

duminică, 29 noiembrie 2009

back home

Asa cum scriam ieri dimineata, am facut o vizita parintilor mei weekendul acesta. Si nu am fost singura. Jumatatea mea m-a insotit. A fost un weekend linistit, de familie, cu discutii despre viitor, vise si dorinte, cu glume, zambete si mancare buuuna!
Probabil ne-am ingrasat vreo 2 kilograme de la delicioasele mese pregatite de mama, dar nu ne pare rau ca am facut asa excese. A meritat fiecare calorie.
Ma bucur insa ca ne-am intors in casuta asta mica din Amzei, pentru ca aici e acum "acasa" pentru mine. Chiar daca putine lucruri imi apartin aici. Cateva jucarii, suveniruri si multe, multe reviste. In rest, totul e al casei, desi poate cumparat de noi, desi redecorat de noi, nimic nu imi si nu ne apartine...
Visez la momentul in care voi avea o casa a mea, decorata in totalitate de mine... Cred ca nu am specificat niciodata asta despre mine... ador sa decorez case. As face asta in fiecare zi, intr-o alta casa, intr-un alt colt de lume...
Daca aveti nevoie de decoratori...ma ofer, asa... de drag!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

see the sea



Ma pregatesc sa plec la mare. In realitate ma pregatesc sa plec la ai mei. Din nou. Saptamana trecuta am fost singura si m-am alintat. eram usor racita si simteam nevoia de o supa de pui cu galusti asa cum numai mama stie sa faca, de placinta cu mere si de toata grija mamei, glumele tatei si putinele cuvinte ale fratelui.

De data asta fac o vizita in doi. El vine cu mine. II este cumva dor de ai mei. Si ma emotioneaza numai cand ma gandesc ca si lui ii ed or de aceleasi lucruri de care imi este si mie dor la ei mei. De grija mamei fata de noi, de glumele tatalui si de putinele cuvinte "pontoase" ale fratelui.

Asadar, ne facem bagajele sa pornin spre mare, care dupa cum arata rubricile meteo va fi destul de agitata. Se anunta precipitatii restranse maine si ceata azi. Dar marea ramane MARE indiferent de vreme. Mi-e dor de mare desi toata viata am trait langa ea.

Ar fi momentul sa ma pregatesc....Sa-mi iau oare caciula de blana sau sa infrunt frigul de Dobrogea cu urechile inrosite si un zambet larg... Poate nu va fi totusi atat de frig...

Acasa va fi cu siguranta foarte cald!

vineri, 27 noiembrie 2009

Real Raicu

Citeam mai devreme ultimul post al Papusii Rusesti si am realizat ca astazi de dimineata vorbeam la telefon cu buna mea prietena Ruxi, exact despre evenimentul de aseara si despre Andreea Raicu, pe care nici eu nu o mai vazusem in real life.
Auzisem atatea despre ea, o vazusem in sute de poze si nu stiam cum este ea, asa in carne si oase si nu tiparita sau filmata. (Cel mai recent o admirasem in editorialul Elle - Decembrie - trebuie sa o vedeti!)
Aseara am privit-o minute bune, din primul rand, poate uneori mult prea insistent. Si... mi-a placut! Este o femeie frumoasa, cu o tinuta impecabila. Delicata in esenta, Andreea Raicu n-a fost nicidecum vedeta cu fite. Nu a intarziat, nu s-a plimbat ostentativ printre invitati, doar de dragul de a observa lumea ca she's the star there, ci a asteptat rabdatoare momentul in care a adresat cateva cuvinte publicului. S nu s-a balbait, si nu a citit un discurs gata pregatit de altii doar ca sa sune bine. Si a vorbit frumos, natural, curat!
Si mi-a placuuuuut!

P.S. Pentru Papusa Ruseasca - Si eu i-am zambit...

Beauty Blogger - Join the Club

De astazi am devenit "beauty blogger". Cu cat rostesc asta mai des, cu atat imi suna mai bine si imi dau seama cat de bine ma caracterizeaza expresia. Cuvantul asta "beauty" e parte din viata mea, din munca me si uneori, parte inseamnata din ce visez eu noaptea. Daca e cineva care nu a descoperit minunea acestei lumi inseamna ca e ceva ciudat la mijloc, inseamna ca nu traieste colorat si parfumat. Mi-ar placea parca sa spun ca pur si simplu nu traieste, dar cine ma cunoaste sti ca nu pot fi atat de vehementa.
Ca de obicei, vbesc mult si poate fara rost... Am inceput cu aceasta chestie numita "beauty blogger" si nu am explicat ce este. Desiree, centru de intretinere si remodelare corporala (www.desiree.ro) a organizat un concurs pentru bloogeri/tze, prin care poti castiga un PACHET Desiree, daca tii pe blog banner-ul Desiree cel putin 2 saptamani. Suna foarte bine, nu? Eu chiar sper sa castig, dar vreau sa am concurenta serioasa, asadar Join the Club!