cuvinte aurite (later edit)

Impletesc cu drag cuvinte. Cu gandul la oameni, momente, intamplari, dorinte. Creez povesti pe care le rezum intr-un cuvant. Din sarma aurita. De purtat la gat sau poate doar in suflet.

Le gasiti pe Facebook la Cuvinte aurite si pe cuvinteaurite.ro

Cum vi se par?

Do it yourself - Dalles Go

Cursul Do it yourself din cadrul Dalles go este destinat celor care îşi doresc să afle, pas cu pas, cum se concepe şi pune în practică o amenajare de interior reuşită.

Vei învăţa să combini culorile şi texturile, să te foloseşti de lumină şi să profiţi la maximum de spaţiul disponibil, vei afla trucuri pentru încăperi mici sau multifuncţionale iar la sfârşitul celor 12 săptămâni vei reuşi să schiţezi un plan coerent de îmbunătăţire a propriei locuinţe. În plus, vei realiza propriile elemente decorative şi vei recondiţiona piese vechi de mobilier sau accesorii.

La curs vei lucra cu unelte DREMEL (de la BOSCH) si vei invata reguli simple pentru amenajări reuşite.

Profesor ANDREEA MUREŞAN

De aproape 17 ani, preocupările ei se leagă de domeniul amenajărilor interioare. În ultimii zece ani, a lucrat pentru publicaţii prestigioase de home&deco (ultimii trei ani pentru ELLE Decoration)şi, în paralel, a realizat proiecte de amenajare interioară. Pasionată de recondiţionarea pieselor vechi de mobilier, îşi petrece fiecare minut liber prin magazine de antichităţi, la garage sales sau în micul atelier personal în care obiectele „recuperate” primesc o nouă şansă.
Cursul pe care îl susţine este unul de punere în practică, bazat pe propria experienţă şi urmărind acumularea de abilităţi cât mai diverse pentru fiecare cursant.
Principiul după care se ghidează: „Fă-ţi casa mai frumoasă şi distrează-te în acelaşi timp!”.

Un modul dureaza 12 saptamani, o data pe saptamâna.

Un modul intreg costa 1.000 lei (discounturi pentru plata in avans).

Mai multe aici sau la contactele de mai jos:

Email	info@dallesgo.ro
Phone	0769. 04. 11.17
Website	www.dallesgo.ro

H&M - Fashion Against AIDS

Fashion Against AIDS (FAA) is the H&M's project, in collaboration with Designers Against AIDS (DAA) that proposes unisex items there will be sold in Divided department from 26th of April and the 25% of proceeds will be donated to DAA. The stars who participate to the project are Selma Blair, Penn Badgley, Keri Hilson, Sky Ferreira, Akon, Nikki Reed, Ginnifer Goodwin, Scissor Sisters, Shilon Fernandez and The Misshapes

Salvati copiii

Mi-e...

asa un dor de Alexandra!

Mi s-a pus un nod in gat de dor...

Ti-e dor?

LOOK! martie

Puteti sa spuneti ca sunt obiectiva, ca ma laud singura sau ca nu am ceva mai bun de facut, dar simt sa scriu cate ceva despre Look! Martie. A fost un numar atat de muncit incat merita toata aprecierea mea. da, stiu ca suna ca si cum m-as pupa singura si m-as felicita ori ca mi-as oferi si flori singura, dar rareori se intampla ca un redactor-sef sa stea pana la 4-5 dimineata la birou pentru ca revista sa fie gata la timp si in perfecta stare. Si da, asta e un alt fel de "multumesc" pentru Irina.

N-a fost usor sa alegem coperta, n-a fost usor sa aleg dintre sute de noutati de beauty. Nu ma plang si nu ne plangem nicio clipa ca ar fi fost greu. A fost un numar special si sper ca cititoarele noastre sa descopere asta.

Si ca un P.S., dar mai lung anunt ca:
In martie Look! vine cu 9 cupoane de reducere si 2 concursuri: Canyon Face si Sephora .
Despre toate reducerile din martie intr-o postare viitoare! Promit!

Revista Look! si Canyon cauta o fata draguta

Fashionable all the way!

Culori, atitudine, energie, zâmbete si povesti! Intr-un cuvânt, Canyon, cel mai cool brand de accesorii IT! Cu produse inspirate din streetstyle, editii limitate, genti si stickere pentru laptop, mousi rapizi sau casti care atrag privirea, cu siguranta vei fi admirata pentru look-ul tau “completely fashionable”!

Si inca o veste buna: in 2011 cautam Canyon Face! Arata-ne cât de tânara, dinamica si vesela esti, iar Canyon te alege sa il reprezinti tot anul. Ce inseamna asta? O sedinta foto in revista ta preferata, Look!, unde vei avea propriul stilist, make-up artist si hair stylist. Pe scurt, Canyon te face vedeta!

Asteptam pozele tale (portret si plan intreg) pe e-mail, la adresa look@edipresse.ro, pâna pe 20 februarie.

Liste, liste

Nu ma refer nicidecum la listele de cadouri pe care imi doresc sa le iau de Craciun, ci la toate lucrurile despre care as vrea sa scriu aici. Si vreau sa scriu neaparat despre ele pentru ca nu vreau sa le uit. Pentru mine sunt cele mai importante din lume, pentru voi sunt doar niste texte.

Vreau sa scriu despre cursul de design interior din cadrul Dalles Go, curs pe care il tine arh. Irina Melita, pe care o ador, sa scriu despre intalnirea minunata pe care am avut-o in formula binecunoscuta de foste, actuale si recente fete LOOK!, despre cele 11 editii LOOK! din 2010, despre vacanta din Barcelona, despre Ibiza, despre minunatul proprietar al apartamentului in care locuiesc (fara de care eu nu as fi locuit acum in Bucuresti), despre MW (Minunata VV), despre toate gesturile frumoase pe care oamenii le-au facut in mod gratuit si neconditionat pentru mine, despre toate fetele astea minunate care fac lucruri fascinante - de la pantofi, la genti, la accesorii- despre neseriozitatea mea nevoita fata de unii si de altii, despre parintii mei perfecti, despre... despre... despre...

Despre oamenii mari

Mi-am dat seama ca e tare complicat sa scriu despre toti oamenii mari din viata mea, asa cum imi propusesem (unul pe zi), si asta nu din cauza faptului ca mi-ar lua foarte mult timp sa scriu cateva paragrafe (care oricum nu egaleaza maretia acestora), ci pentru ca am nevoie de o stare anume.
Trebuie sa ma intorc undeva in mintea mea si sa calatoresc printre amintiri. Citesc acum o carte foarte tare (Thinking Architecture, Peter Zumthor) din care exact asta invat. Sa ma intorc la amintirile mele. Pentru asta am nevoie de liniste, de relaxare, de odihna. E de-a dreptul complicat sa obtin toate astea zilnic. Si pe langa astea, mai e si locul din care scriu. Nu ma gandesc acum la vreo locatie exotica, ci mai degraba la un loc pe sufletul meu, care sa transmita energii pozitive.
Lista exista. Oamenii mari nu au disparut brusc din viata mea. Doar trebuie sa ii simt intr-un moment anume, intr-un loc anume.

Bucurestiul dupa Petru

NOTA: Pentru ca sunt inconjurata de atatia oameni minunati, nu am putut sa hotarasc cu o obiectivitate sincera ordinea oamenilor carora le dedic luna decembrie. Asadar, am trecut rapid primele 5 nume care mi-au venit in minte si am folosit random.org.

Primul pe lista a fost omul care (mi-)a petit Bucurestiul mai bine ca oricine: cu povesti despre strazi, ambuteiaje, nopti, evenimente, reviste si discutii aprinse. Mi-a descris un univers potrivit mie, un Bucuresti altfel decat cel de la stirile de la ora 5, un Bucuresti in care naivitatea si optimismul meu sincer isi gaseau perechea.

L-am cunoscut in Istanbul, intr-o vacanta de iarna. Mi-a inmanat cartea lui de vizita si m-a rugat sa-l contactez, asigurandu-ma ca nu-i vreun obsedat cu interese ascunse. Lucra intr-o agentie de comunicare, iar eu eram redactor la un ziar. Voiam sa ma mut in Bucuresti, dar nu stiam cu ce se mananca. Parea deschis si dispus sa raspunda intrebarilor mele legate de piata locurilor de munca din capitala.

I-am scris. Pe 7 ianuarie 2008. (Tii minte?) Un mail scurt, absolut stupid, copilaros si idiot. Habar nu aveam ce sa-i scriu unui om absolut necunoscut. Si mi-a raspuns. Rapid. Frumos. Flatant. Ne-am imprietenit intr-un univers virtual pe care l-am considerat intotdeauna mai degraba o altfel de realitate. Am povestit despre fauna, flora, religie, fotografie, comunicare, jurnalism si despre cate altele. El era pentru mine profesionistul in a carui parere ma incredeam fara echivoc. Munca mea de la ziar si nu numai se baza pe sfaturile lui, pe sugestiile lui. Lucrarea mea de licenta a fost de asemenea rezultatul altui sir lung de conversatii. Interviul de la masterat asemenea. Doar de testul pentru job mi-a fost teama. I-am trimis raspunsurile numai dupa ce le-am trimis angajatorului. Mi-era teama sa nu-mi spuna "nu e bine" si astfel sa-mi rastoarne planurile. Dar a fost bine.

Omul asta e de-o inteligenta aparte. V-am spus doar ca oamenii mari despre care am de gand sa scriu sunt oamenii pe care ii suspectez de stropul ala de genialitate. Imi da impresia ca stie toate raspunsurile din lume. In plus, e un om al coincidentelor si mie imi place asta. Eu cred in puterea destinului si cred ca oamenii nu se cunosc intamplator, indiferent de relatia pe care o dezvolta ulterior. E un om dedicat oamenilor dragi, un profesionist indiferent de job. Il suspectez si de o relatie speciala cu Divinitatea si asta imi da incredere.

Oameni Mari

Atunci cand am deschis blogul/jurnalul asta, nu m-am gandit nicio clipa ca voi scrie zilnic sau ca voi avea cititorii mei dedicati. M-am gandit doar ca voi scrie despre intamplari amuzante sau importante, si despre oameni minunati. Simt ca am fost egoista. Nu am scris deloc despre toti oamenii absolut minunati pe care ii cunosc sau nu, dar pe care ii apreciez pentru ceea ce fac. Sunt oameni pe care cu buna stiinta ii suspectez de stropul ala de genialitate, oameni in care regasesc franturi din mine.

Si de maine am sa scriu despre ei. O sa fie un Decembrie al oamenilor geniali!

P.S. Stiu ca maine nu incepe decembrie, dar 1 decembrie e liber... incep cu o zi inainte sa ma asigur! :)

INCUBATORUL DE CONDEIE organizează primul atelier de scriere creativă pe 23 octombrie

AdLittera Project impreuna cu Fundatia Calea Victoriei organzieaza primul atelier de scriere creativa din cadrul concursului national de creatie literara Incubatorul de Condeie, pe 23 octombrie la cafeneau Has Has din Bucuresti.

Trei locuri la atelier sunt scoase la concurs pe pagina de facebook AdLittera Project. Cele mai creative 3 raspunsuri la intrebarea "Cum iti vine inspiratia sa scrii?" vor castiga. Concursul se incheie pe 20 octombrie la ora 23:59, iar acstigorii vor fi anuntati pe 21 octombrie. Succes!

Mai multe pe www.adlittera.com!

Sursa foto: www.adlittera.com

Trairi

O mie de trairi intr-un pahar roz
Si alte cateva sute in sufletul meu ros.

INCUBATORUL DE CONDEIE

Ce este?

Concurs de creatie literara, organizat de AdLittera Project si d'Avid Communication Boutique.

Pentru cine?

Pentru tine, daca esti talentat (la scris).

Ce trebuie sa faci?

Sa-ti trimiti textele cele mai bune si sa astepti...

Ce sa astepti?
Confirmarea ca ai castigat... sau nu.

Mai multe pe http://idc.adlittera.com/

sursa foto: http://idc.adlittera.com/

Burete

Da-mi tabla cea mai neagra si mai mazgalita…

Promit s-o sterg cu cel mai ud burete si s-o-nngresesc la loc,

S-o las sa se usuce si sa o mazgalesc din nou,

Cu creta lunga, colorata,

Sa-mi scriu placerile, iubirile, dorintele de azi…

Si maine da-mi doar un burete imbibat in multa apa,

Sa-mi sterg trecutul si sa-l traiesc din nou.

Mega extra super

Astazi am mancat un mega top gun de ciocolata... de nervi. Calmitatea mea si-a gasit in sfarsit nasul intr-o sfrijita ce-i drept. Nu m-as fi asteptat la asa ceva. Macar sa fi fost vorba de-un om cu statut impozant, nu de-o oarecare care a hotarat -din lipsa de ocupatie- sa-mi strice ZIUA, caci nu e vorba de orice zi, ci de cea dinaintea concediului mult iubit.

Pai cum sa plec eu zen in vacanta cand una imi urla-n creieri ca nu-i alba, e neagra, desi alaltaieri stabilisem clar ca e alba si la una si la alta. Si uite cum s-a facut rosu in fata ochilor mei si n-am mai putut. Am izbucnit. M-a luat durerea de cap, mi-a trecut orice pofta de mancare si orice placere pentru scris.

Am sunat-o pe bunica sa caut zen-ul pierdut. Noroc cu bunica. In afara faptului ca se plangea de cald era vesela... incerca sa prinda o viespe ce-i intrase pe balcon si nu-i dadea pace. Nu s-a plans de pensia mica (desi eu stiu ca nu-i ajunge niciodata) si m-a anuntat usor ingrijorata de noru` care s-a abatut asupra Spaniei. Mi-a urat vacanta placuta, sa ma grija de mine si s afiu sanatoasa.

Si mi-a trecut... mi-a trecut de prosti si de alba-neagra. M-am revoltat in mailuri care oricum nu ating nici zidurile cladirii unde functioneaza oamenii datatori de nervi si-am incheiat ziua. Am iesit la o cafea cu jumatatea, i-am impuiat capul cu prostii si gata...

Astept vacanta...

Despre ele dintr-o alta perspectiva...

La etajul 2, intr-o cladire de birouri din centrul capitalei, lucreaza cu spor cele 5 personaje ale acestei povesti. Daca le vizitezi, te intimpina cu un zambet larg si multa veselie. Dupa cateva momente realizezi ca optimistul este punctul lor comun. In rest, sunt diferite. Le descoperi pe rand!
Langa fereastra sta cea mai stylish dintre toate - e fashion editor si stie totul pentru accesorii, culori si texturi. In colt, inconjurata de agende, reviste si plannere o gasesti zambind seducator pe cea mai hot dintre ele. Iii zaresti formele prin haine si te intrebi adesea cum ar fi daca...
In coltul opus observi figura serioasa si ochii misteriosi ai unei doamne rafinate. E imbracata elegant si are o tinuta impecabila. Nu stii daca vrei sa ii vorbesti sau doar sa o admiri.
La intrare stau fata in fata doua brunete. Ai zice ca seamana la prima vedere, insa rasul zgomotos al uneia dintre ele te face sa te razgandesti. Daca ti-ar spune ca sunt fecioare amandoua, ai trai cu convingerea ca una dintre ele minte. Sunt opuse: una te enerveaza prin calmitate, cealalta te sleieste de puteri cu atata energie. Doar ochii caprui iti mai raman in minte. In rest, parca ai vrea sa le amesteci. Azi una, maine cealalta...
Mai bine pleci...
Prea multe femei...

Felicitari, Oltchim Ramnicu Valcea!

18 aprilie 2010: Oltchim Ramnicu Valcea, cea mai buna echipa de handbal din Romania, castiga semifinala Champions League!

A fost cel mai frumos meci!

BRAVO, BRAVO, BRAVO!

*foto

Beautiful moments

Iar a trecut o semi-vesnicie de cand nu am mai scris. Desi deschid blogul in fiecare zi nu stiu de ce nu pot scrie. ma simt uneori blocata printre intamplari si cuvinte si nu pot descrie ceea ce traiesc. Aiurea!

Acum simt ca e un moment bun sa descriu alte momente...

Momente frumoase

Acum aproape 2 saptamani am iesit iar cu fetele, in formula deja cosacrata de foste si actuale fete Look!. Pe Lipscani, la Les Bourgeois s-a intamplat intamplarea. Am ras, am povestit, vorba ceea (urata) ne-am "porcit" si iar am ras si iar am povestit si eu am primit cel mai frumos compliment din lume. A venit de la Carmencita, cea care m-a obligat* (fara sa stie) sa fiu haioasa, amuzanta, simpatica si in niciun caz perfecta (perfectiunea este plictisitoare). Carmecita mi-a spus ca ii plac paginile mele de deco si ca uneori a avut impresia ca acele compozitii sunt poze cumparate. Ce poate fi mai frumos? Ce, ce, ce? (Iubesc paginile de deco! Le ador!)

Dupa cafele, beri, limonade si alte cele ne-am luat jumatatile si ne-am mutat la Cafeneaua Actorilor pentru muzica si... de ce nu, dans. Da, da, am cantat de-am ragusit desi voce n-avea nimeni din grup. Erau atatia altii in cafenea cu voci de aur, nu stiu ce ne mai trebuiau si noua. Am sters depresiile si deprimarile cu muzici romanesti (Dan Spataru, of course) si iar am ras si-am zambit si-am plecat acasa ca era miercuri si joia inca e zi de munca (nu stiu de ce! joi e un cuvant scurt, insa ziua de munca tot 8 ore are. fuck!)

* Sa explic, deci, cum m-a obligat sa fiu eu in toate acele feluri :). Acum 1 an si jumatate, cand am inceput s alucrez la LOOK!, am auzit prima data de Carmencita care facea cele mai bune glume, care era desteapta, creativa, simpatica si aproape perfecta. Eu am preluat biroul si paginile Carmencitei si regretele intregii echipe asupra plecarii ei. Grea treaba, dar am izbandit! Nu am devenit "the new Carmencita", dar sunt Ramona si fac parte din echipa and it feels great! Siii, da, Carmencita e cum am spus mai spus si mi-ar fi placut sa-mi fie colega, sa rad si eu la glumele ei si sa facem deco impreuna. Cine stie, incurcate sunt caile Domnului!

Pentru tine...

Acum un an Mireille ne dadea vestea cea mare - urma sa ne paraseasca pentru niste domni experti in orz, apa si hamei. Am plans, am bocit ne-am perpelit si intr-un final ne-am obisnuit cu ideea.

La urma urmei suntem facuti sa trecem peste toate. Am invatat sa uit lucrurile rele, sa iau tot ce e mai bun din fiecare experienta si sa fiu fericita! Mi-a spus asta o profa de engleza din liceu "take the best from the worst and try to be happy". M-a marcat. Credeam ca vorbeste din carti. Probabil asa este- nu am avut curiozitatea de a googali citatul sa vad cui apartine. Conteaza doar ca e "for real" si ca eu mi-am demonstrat ca e for real.

Imi dau seama pe masura ce scriu ca de data asta nu prea scriu pentru mine, sau nu in primul rand pentru mine. Scriu pentru cineva (nu spui cine- persoana insemnata). Nici nu stiu de ce scriu pentru acea persoana. Probabil nu o intereseaza, poate nu o sa citeasca. Desi in sinea mea sper sa ii placa...

De ce scriu pentru tine? Pentru ca imi place de tine. Pentru ca poate pe alocuri imi amintesti cumva de mine. Pentru ca vreau. Pentru ca te suport in fiecare zi si asta imi da dreptul sa fac asta. Pentru ca nu ai voie sa plangi decat de trei ori pe an si anul asta e abia la inceput. Pentru ca te stiu de-un an, aproape un an si vreau sa sarbatoresc asta!