Admiram astazi peisajul superb de iarna, in timp ce pe birou tronau tantos frezii, gerbera si zambile si ma gandeam cum e viata asta de contrastanta uneori. Ca omul. Pe chip i se zareste zambetul larg, si-n suflet uneori e furtuna. La mine n-a fost azi nici zambet, dar nici furtuna. A fost o alergatura intre ganduri negre de genul "luna asta n-am s atermin la timp de scris" si " vreau in vacanta".
Nu e ce-i drept momentul pentru o vacanta. Mi-as petrece-o probabil in casa, dormind, caci vremea asta nu ma imbie la nimic altceva. Mi-e dor de zilele de vara din copilaria mea. Uitam sa mai plec de pe plaja, iar noaptea ma visam tot pe malul marii. Mi se parea ca sunt intr-un fel de Hawaii, desi nu aveam palmieri, nici vreun sezlong din bambus ori rafie. Stateam pe prosop, pe nisip, in apa... Ma prajeam la soare atat de tare incat eram tot timpul bronzata. Nici acum nu mi s-au dus peste iarna urmele de la costumul de baie, d-apai atunci. Eram ca iesita din solar si toamna si iarna si primavara.
Dar hai, parca nu mai e asa mult pana la vara. Acus terminam numarul de aprilie al revistei mult iubite si ne apucam repejor de mai. Poate v-am mai spus, dar repet. E tare cool job-ul asta. La noi vine vara mai repede.
V-am confuzat destul!
