INCUBATORUL DE CONDEIE

Ce este?

Concurs de creatie literara, organizat de AdLittera Project si d'Avid Communication Boutique.

Pentru cine?

Pentru tine, daca esti talentat (la scris).

Ce trebuie sa faci?

Sa-ti trimiti textele cele mai bune si sa astepti...

Ce sa astepti?
Confirmarea ca ai castigat... sau nu.

Mai multe pe http://idc.adlittera.com/

sursa foto: http://idc.adlittera.com/

Burete

Da-mi tabla cea mai neagra si mai mazgalita…

Promit s-o sterg cu cel mai ud burete si s-o-nngresesc la loc,

S-o las sa se usuce si sa o mazgalesc din nou,

Cu creta lunga, colorata,

Sa-mi scriu placerile, iubirile, dorintele de azi…

Si maine da-mi doar un burete imbibat in multa apa,

Sa-mi sterg trecutul si sa-l traiesc din nou.

Mega extra super

Astazi am mancat un mega top gun de ciocolata... de nervi. Calmitatea mea si-a gasit in sfarsit nasul intr-o sfrijita ce-i drept. Nu m-as fi asteptat la asa ceva. Macar sa fi fost vorba de-un om cu statut impozant, nu de-o oarecare care a hotarat -din lipsa de ocupatie- sa-mi strice ZIUA, caci nu e vorba de orice zi, ci de cea dinaintea concediului mult iubit.

Pai cum sa plec eu zen in vacanta cand una imi urla-n creieri ca nu-i alba, e neagra, desi alaltaieri stabilisem clar ca e alba si la una si la alta. Si uite cum s-a facut rosu in fata ochilor mei si n-am mai putut. Am izbucnit. M-a luat durerea de cap, mi-a trecut orice pofta de mancare si orice placere pentru scris.

Am sunat-o pe bunica sa caut zen-ul pierdut. Noroc cu bunica. In afara faptului ca se plangea de cald era vesela... incerca sa prinda o viespe ce-i intrase pe balcon si nu-i dadea pace. Nu s-a plans de pensia mica (desi eu stiu ca nu-i ajunge niciodata) si m-a anuntat usor ingrijorata de noru` care s-a abatut asupra Spaniei. Mi-a urat vacanta placuta, sa ma grija de mine si s afiu sanatoasa.

Si mi-a trecut... mi-a trecut de prosti si de alba-neagra. M-am revoltat in mailuri care oricum nu ating nici zidurile cladirii unde functioneaza oamenii datatori de nervi si-am incheiat ziua. Am iesit la o cafea cu jumatatea, i-am impuiat capul cu prostii si gata...

Astept vacanta...

Despre ele dintr-o alta perspectiva...

La etajul 2, intr-o cladire de birouri din centrul capitalei, lucreaza cu spor cele 5 personaje ale acestei povesti. Daca le vizitezi, te intimpina cu un zambet larg si multa veselie. Dupa cateva momente realizezi ca optimistul este punctul lor comun. In rest, sunt diferite. Le descoperi pe rand!
Langa fereastra sta cea mai stylish dintre toate - e fashion editor si stie totul pentru accesorii, culori si texturi. In colt, inconjurata de agende, reviste si plannere o gasesti zambind seducator pe cea mai hot dintre ele. Iii zaresti formele prin haine si te intrebi adesea cum ar fi daca...
In coltul opus observi figura serioasa si ochii misteriosi ai unei doamne rafinate. E imbracata elegant si are o tinuta impecabila. Nu stii daca vrei sa ii vorbesti sau doar sa o admiri.
La intrare stau fata in fata doua brunete. Ai zice ca seamana la prima vedere, insa rasul zgomotos al uneia dintre ele te face sa te razgandesti. Daca ti-ar spune ca sunt fecioare amandoua, ai trai cu convingerea ca una dintre ele minte. Sunt opuse: una te enerveaza prin calmitate, cealalta te sleieste de puteri cu atata energie. Doar ochii caprui iti mai raman in minte. In rest, parca ai vrea sa le amesteci. Azi una, maine cealalta...
Mai bine pleci...
Prea multe femei...

Felicitari, Oltchim Ramnicu Valcea!

18 aprilie 2010: Oltchim Ramnicu Valcea, cea mai buna echipa de handbal din Romania, castiga semifinala Champions League!

A fost cel mai frumos meci!

BRAVO, BRAVO, BRAVO!

*foto

Beautiful moments

Iar a trecut o semi-vesnicie de cand nu am mai scris. Desi deschid blogul in fiecare zi nu stiu de ce nu pot scrie. ma simt uneori blocata printre intamplari si cuvinte si nu pot descrie ceea ce traiesc. Aiurea!

Acum simt ca e un moment bun sa descriu alte momente...

Momente frumoase

Acum aproape 2 saptamani am iesit iar cu fetele, in formula deja cosacrata de foste si actuale fete Look!. Pe Lipscani, la Les Bourgeois s-a intamplat intamplarea. Am ras, am povestit, vorba ceea (urata) ne-am "porcit" si iar am ras si iar am povestit si eu am primit cel mai frumos compliment din lume. A venit de la Carmencita, cea care m-a obligat* (fara sa stie) sa fiu haioasa, amuzanta, simpatica si in niciun caz perfecta (perfectiunea este plictisitoare). Carmecita mi-a spus ca ii plac paginile mele de deco si ca uneori a avut impresia ca acele compozitii sunt poze cumparate. Ce poate fi mai frumos? Ce, ce, ce? (Iubesc paginile de deco! Le ador!)

Dupa cafele, beri, limonade si alte cele ne-am luat jumatatile si ne-am mutat la Cafeneaua Actorilor pentru muzica si... de ce nu, dans. Da, da, am cantat de-am ragusit desi voce n-avea nimeni din grup. Erau atatia altii in cafenea cu voci de aur, nu stiu ce ne mai trebuiau si noua. Am sters depresiile si deprimarile cu muzici romanesti (Dan Spataru, of course) si iar am ras si-am zambit si-am plecat acasa ca era miercuri si joia inca e zi de munca (nu stiu de ce! joi e un cuvant scurt, insa ziua de munca tot 8 ore are. fuck!)

* Sa explic, deci, cum m-a obligat sa fiu eu in toate acele feluri :). Acum 1 an si jumatate, cand am inceput s alucrez la LOOK!, am auzit prima data de Carmencita care facea cele mai bune glume, care era desteapta, creativa, simpatica si aproape perfecta. Eu am preluat biroul si paginile Carmencitei si regretele intregii echipe asupra plecarii ei. Grea treaba, dar am izbandit! Nu am devenit "the new Carmencita", dar sunt Ramona si fac parte din echipa and it feels great! Siii, da, Carmencita e cum am spus mai spus si mi-ar fi placut sa-mi fie colega, sa rad si eu la glumele ei si sa facem deco impreuna. Cine stie, incurcate sunt caile Domnului!

Pentru tine...

Acum un an Mireille ne dadea vestea cea mare - urma sa ne paraseasca pentru niste domni experti in orz, apa si hamei. Am plans, am bocit ne-am perpelit si intr-un final ne-am obisnuit cu ideea.

La urma urmei suntem facuti sa trecem peste toate. Am invatat sa uit lucrurile rele, sa iau tot ce e mai bun din fiecare experienta si sa fiu fericita! Mi-a spus asta o profa de engleza din liceu "take the best from the worst and try to be happy". M-a marcat. Credeam ca vorbeste din carti. Probabil asa este- nu am avut curiozitatea de a googali citatul sa vad cui apartine. Conteaza doar ca e "for real" si ca eu mi-am demonstrat ca e for real.

Imi dau seama pe masura ce scriu ca de data asta nu prea scriu pentru mine, sau nu in primul rand pentru mine. Scriu pentru cineva (nu spui cine- persoana insemnata). Nici nu stiu de ce scriu pentru acea persoana. Probabil nu o intereseaza, poate nu o sa citeasca. Desi in sinea mea sper sa ii placa...

De ce scriu pentru tine? Pentru ca imi place de tine. Pentru ca poate pe alocuri imi amintesti cumva de mine. Pentru ca vreau. Pentru ca te suport in fiecare zi si asta imi da dreptul sa fac asta. Pentru ca nu ai voie sa plangi decat de trei ori pe an si anul asta e abia la inceput. Pentru ca te stiu de-un an, aproape un an si vreau sa sarbatoresc asta!