Mega extra super

Astazi am mancat un mega top gun de ciocolata... de nervi. Calmitatea mea si-a gasit in sfarsit nasul intr-o sfrijita ce-i drept. Nu m-as fi asteptat la asa ceva. Macar sa fi fost vorba de-un om cu statut impozant, nu de-o oarecare care a hotarat -din lipsa de ocupatie- sa-mi strice ZIUA, caci nu e vorba de orice zi, ci de cea dinaintea concediului mult iubit.

Pai cum sa plec eu zen in vacanta cand una imi urla-n creieri ca nu-i alba, e neagra, desi alaltaieri stabilisem clar ca e alba si la una si la alta. Si uite cum s-a facut rosu in fata ochilor mei si n-am mai putut. Am izbucnit. M-a luat durerea de cap, mi-a trecut orice pofta de mancare si orice placere pentru scris.

Am sunat-o pe bunica sa caut zen-ul pierdut. Noroc cu bunica. In afara faptului ca se plangea de cald era vesela... incerca sa prinda o viespe ce-i intrase pe balcon si nu-i dadea pace. Nu s-a plans de pensia mica (desi eu stiu ca nu-i ajunge niciodata) si m-a anuntat usor ingrijorata de noru` care s-a abatut asupra Spaniei. Mi-a urat vacanta placuta, sa ma grija de mine si s afiu sanatoasa.

Si mi-a trecut... mi-a trecut de prosti si de alba-neagra. M-am revoltat in mailuri care oricum nu ating nici zidurile cladirii unde functioneaza oamenii datatori de nervi si-am incheiat ziua. Am iesit la o cafea cu jumatatea, i-am impuiat capul cu prostii si gata...

Astept vacanta...