O citesc din cand in cand pe Ionouka pentru ca e simpatica si haioasa si pentru ca am vazut-o odata demult in carne si oase si mi-au placut cizmele ei. De ce scriu despre fata cu sute de cercei ? Pentru ca ea a fost cea care m-a "scuturat" bine-bine, fara sa stie, printr-un post despre anul de legenda 2009. Nu stiu daca eu am un asa numit an de legenda dar stiu ca am un an minunat inca din 2008!
Atunci, de Revelion, l-am cunoscut pe Petru, cu care am tot discutat si rasdiscutat despre cat e de tare Bucurestiul si cate evenimente au loc aici, si cat de misto e job-ul pe care il are el si despre cum vine licenta peste mine.
Povesteam despre vrute si nevrute si ma hraneam atunci cu toate conversatiile despre Bucuresti, reviste, zambete, planuri si fericiri. Eram hotarata sa ma mut si eu aici, sa fac un masterat, sa-mi gasesc un super job, sa ma plang de chiria mult prea mare, sa traiesc atat de altfel.
Petru, iti multumesc pentru tot! Inca mai am felicitarea de la tine in care imi spuneai sa ma grabesc cu venirea in Bucuresti.
Si intr-o saptamana am fost aici. Am dat examen de admitere la masterat, am dat interviu/ri pentru diverse joburi, am cautat cazare si iata-ma!
Astept sa inchei socotelile cu scoala, astept cu nerabdare sa ma apuc de numarul de martie al revistei, ma bucur de cel mai minunat apartament din lume si de cel mai cel iubit din Univers.
N-a fost sa fie sa fiu colega cu Petru, asa cum poate mi-am imaginat candva, dar... am preluat cumva o parte dintre sarcinile lui. Un an de zile, am asteptat acasa, sa soseasca prin curier o revista de mall din Bucuresti. Nimeni nu ma credea sanatoasa, dar mie mi se parea cea mai interesanta revista din lume, pentru ca nu se gasea la taraba si pentru ca ii cunosteam si eu pe unii dintre oamenii care scriau acolo. Si mi se parea cel mai frumos lucru sa spun"uite, asta e scris de Petru". Ciudat sau nu... dupa un an Petru a inceput sa astepte revista...de la mine si sa-i spun "uite, asta am scris eu". Poate sunt incoerenta, dar nu vreau sa dau milioane de detalii. Poate paragraful asta e cam "exclusivist". Petru...ce-ar fi ca anul asta revista sa se intoarca la tine?:)
Revelionul din 2009 mi-a adus un alt an minunat. O relatie care a devenit profunda si forever (sper), o noua provocare la job, o vacanta perfecta, o aparitie pe coperta unei reviste glossy, noi pasiuni, liniste, milioane de zambete, cel mai frumos brad din lume, si un nou Revelion.
Nu stiu ce mi se pregateste in 2010, in afara de o canapea care trebuie sa soseasca in ianuarie si niste planuri de vacanta pentru august, dar simt ca anul de poveste va continua.
Mi-ar placea sa scriu mai mult si mult mai coerent, pe intelesul tuturor, dar gandurile imi zboara atat de repede incat nu reusesc intotdeauna sa astern pe blog tot ce mi-as dori. Sper ca in 2010 sa scriu mai des...macar pentru mine!
P.S. Ioana iti doresc ca anul tau de legenda sa dureze....pana la adanci batraneti si milioane de cercei!
M-ati inebunit domle cu Petru asta. Si cu fata aia de vinde cercei sau ce face ea. Pun pariu ca Petru asta nici macar nu iti citeste blogul. Cine sa creada ca pot exista atatea coincidente intr-un timp asa de scurt?! Adica cum, deci el lucra la niste reviste unde ai ajuns tu acum sa scrii? Mai lipseste sa zici ca stai, cine stie, in bloc cu rude de ale lui sau ceva de genul asta. Sau ca a stat mama ta la Isaccea, unde avea el bunicii. Noroc ca eu sunt un bun cititor de bloguri, nu ca Petru asta de nu ti-a pus nici un comentariu pana acum. Si tu stii asta. :)
RăspundețiȘtergere