Nu ma omor dupa crini...miros prea puternic pentru simturile mele..imi place insa forma lor...floarea de crin are un rafinament aparte, seducator, special. Imi aminteste de Fleur a mea, de la redactia vietii - Impact Economic, cimitir al tineretii mele. Fleur, devenita peste noapte, fara s avrea, redactor sef al minunatei publicatii dobrogene mi-a fost alaturi vreo...18 luni. In fiecare saptamana ma urcam alaturi de ea in trasura cu articole. Azi era luni, maine era deja vineri si trebuia sa predam... Cum in basme se spunea ca Fat Frumos crestea intr-un an ca altii in nu-ma-stiu-cati... la noi era tocmai invers...trei luni treceau de parca ar fi fost una...
Mi-o amintesc uitandu-se la calendar intr-una din zilele inca insorite de toamna si zicand... "mai sunt trei luni si vine Craciunul"...si poimaine ne faceam deja daruri...simbolice ce-i drept (bugetul era mic..sau zgarcit acolo)...
Imi lipsesti Fleur de Lys!
the title of your blog reminded me of Notre Dame... i think today was my down the memory lane day
RăspundețiȘtergere