Despre lucruri marunte si oameni mari

cuvinte aurite (later edit)

2011-05-29T13:21:00.003+03:00

Impletesc cu drag cuvinte. Cu gandul la oameni, momente, intamplari, dorinte. Creez povesti pe care le rezum intr-un cuvant. Din sarma aurita. De purtat la gat sau poate doar in suflet.

Le gasiti pe Facebook la Cuvinte aurite si pe cuvinteaurite.ro

Cum vi se par?

Do it yourself - Dalles Go

2011-05-28T00:10:00.005+03:00

Cursul Do it yourself din cadrul Dalles go este destinat celor care îşi doresc să afle, pas cu pas, cum se concepe şi pune în practică o amenajare de interior reuşită.

Vei învăţa să combini culorile şi texturile, să te foloseşti de lumină şi să profiţi la maximum de spaţiul disponibil, vei afla trucuri pentru încăperi mici sau multifuncţionale iar la sfârşitul celor 12 săptămâni vei reuşi să schiţezi un plan coerent de îmbunătăţire a propriei locuinţe. În plus, vei realiza propriile elemente decorative şi vei recondiţiona piese vechi de mobilier sau accesorii.

La curs vei lucra cu unelte DREMEL (de la BOSCH) si vei invata reguli simple pentru amenajări reuşite.

Profesor ANDREEA MUREŞAN

De aproape 17 ani, preocupările ei se leagă de domeniul amenajărilor interioare. În ultimii zece ani, a lucrat pentru publicaţii prestigioase de home&deco (ultimii trei ani pentru ELLE Decoration)şi, în paralel, a realizat proiecte de amenajare interioară. Pasionată de recondiţionarea pieselor vechi de mobilier, îşi petrece fiecare minut liber prin magazine de antichităţi, la garage sales sau în micul atelier personal în care obiectele „recuperate” primesc o nouă şansă.
Cursul pe care îl susţine este unul de punere în practică, bazat pe propria experienţă şi urmărind acumularea de abilităţi cât mai diverse pentru fiecare cursant.
Principiul după care se ghidează: „Fă-ţi casa mai frumoasă şi distrează-te în acelaşi timp!”.

Un modul dureaza 12 saptamani, o data pe saptamâna.

Un modul intreg costa 1.000 lei (discounturi pentru plata in avans).

Mai multe aici sau la contactele de mai jos:

Email	info@dallesgo.ro
Phone	0769. 04. 11.17
Website	www.dallesgo.ro

H&M - Fashion Against AIDS

2011-04-29T12:57:00.003+03:00

Fashion Against AIDS (FAA) is the H&M's project, in collaboration with Designers Against AIDS (DAA) that proposes unisex items there will be sold in Divided department from 26th of April and the 25% of proceeds will be donated to DAA. The stars who participate to the project are Selma Blair, Penn Badgley, Keri Hilson, Sky Ferreira, Akon, Nikki Reed, Ginnifer Goodwin, Scissor Sisters, Shilon Fernandez and The Misshapes

Salvati copiii

2011-03-29T17:23:00.000+03:00

Mi-e...

2011-02-24T23:12:00.000+02:00

asa un dor de Alexandra!

Mi s-a pus un nod in gat de dor...

Ti-e dor?

LOOK! martie

2011-02-21T17:37:00.003+02:00

Puteti sa spuneti ca sunt obiectiva, ca ma laud singura sau ca nu am ceva mai bun de facut, dar simt sa scriu cate ceva despre Look! Martie. A fost un numar atat de muncit incat merita toata aprecierea mea. da, stiu ca suna ca si cum m-as pupa singura si m-as felicita ori ca mi-as oferi si flori singura, dar rareori se intampla ca un redactor-sef sa stea pana la 4-5 dimineata la birou pentru ca revista sa fie gata la timp si in perfecta stare. Si da, asta e un alt fel de "multumesc" pentru Irina.

N-a fost usor sa alegem coperta, n-a fost usor sa aleg dintre sute de noutati de beauty. Nu ma plang si nu ne plangem nicio clipa ca ar fi fost greu. A fost un numar special si sper ca cititoarele noastre sa descopere asta.

Si ca un P.S., dar mai lung anunt ca:
In martie Look! vine cu 9 cupoane de reducere si 2 concursuri: Canyon Face si Sephora .
Despre toate reducerile din martie intr-o postare viitoare! Promit!

Revista Look! si Canyon cauta o fata draguta

2011-02-03T14:15:00.001+02:00

Fashionable all the way!

Culori, atitudine, energie, zâmbete si povesti! Intr-un cuvânt, Canyon, cel mai cool brand de accesorii IT! Cu produse inspirate din streetstyle, editii limitate, genti si stickere pentru laptop, mousi rapizi sau casti care atrag privirea, cu siguranta vei fi admirata pentru look-ul tau “completely fashionable”!

Si inca o veste buna: in 2011 cautam Canyon Face! Arata-ne cât de tânara, dinamica si vesela esti, iar Canyon te alege sa il reprezinti tot anul. Ce inseamna asta? O sedinta foto in revista ta preferata, Look!, unde vei avea propriul stilist, make-up artist si hair stylist. Pe scurt, Canyon te face vedeta!

Asteptam pozele tale (portret si plan intreg) pe e-mail, la adresa look@edipresse.ro, pâna pe 20 februarie.

Liste, liste

2010-12-18T02:28:00.002+02:00

Nu ma refer nicidecum la listele de cadouri pe care imi doresc sa le iau de Craciun, ci la toate lucrurile despre care as vrea sa scriu aici. Si vreau sa scriu neaparat despre ele pentru ca nu vreau sa le uit. Pentru mine sunt cele mai importante din lume, pentru voi sunt doar niste texte.

Vreau sa scriu despre cursul de design interior din cadrul Dalles Go, curs pe care il tine arh. Irina Melita, pe care o ador, sa scriu despre intalnirea minunata pe care am avut-o in formula binecunoscuta de foste, actuale si recente fete LOOK!, despre cele 11 editii LOOK! din 2010, despre vacanta din Barcelona, despre Ibiza, despre minunatul proprietar al apartamentului in care locuiesc (fara de care eu nu as fi locuit acum in Bucuresti), despre MW (Minunata VV), despre toate gesturile frumoase pe care oamenii le-au facut in mod gratuit si neconditionat pentru mine, despre toate fetele astea minunate care fac lucruri fascinante - de la pantofi, la genti, la accesorii- despre neseriozitatea mea nevoita fata de unii si de altii, despre parintii mei perfecti, despre... despre... despre...

Despre oamenii mari

2010-12-18T02:21:00.002+02:00

Mi-am dat seama ca e tare complicat sa scriu despre toti oamenii mari din viata mea, asa cum imi propusesem (unul pe zi), si asta nu din cauza faptului ca mi-ar lua foarte mult timp sa scriu cateva paragrafe (care oricum nu egaleaza maretia acestora), ci pentru ca am nevoie de o stare anume.
Trebuie sa ma intorc undeva in mintea mea si sa calatoresc printre amintiri. Citesc acum o carte foarte tare (Thinking Architecture, Peter Zumthor) din care exact asta invat. Sa ma intorc la amintirile mele. Pentru asta am nevoie de liniste, de relaxare, de odihna. E de-a dreptul complicat sa obtin toate astea zilnic. Si pe langa astea, mai e si locul din care scriu. Nu ma gandesc acum la vreo locatie exotica, ci mai degraba la un loc pe sufletul meu, care sa transmita energii pozitive.
Lista exista. Oamenii mari nu au disparut brusc din viata mea. Doar trebuie sa ii simt intr-un moment anume, intr-un loc anume.

Bucurestiul dupa Petru

2010-11-30T21:15:00.003+02:00

NOTA: Pentru ca sunt inconjurata de atatia oameni minunati, nu am putut sa hotarasc cu o obiectivitate sincera ordinea oamenilor carora le dedic luna decembrie. Asadar, am trecut rapid primele 5 nume care mi-au venit in minte si am folosit random.org.

Primul pe lista a fost omul care (mi-)a petit Bucurestiul mai bine ca oricine: cu povesti despre strazi, ambuteiaje, nopti, evenimente, reviste si discutii aprinse. Mi-a descris un univers potrivit mie, un Bucuresti altfel decat cel de la stirile de la ora 5, un Bucuresti in care naivitatea si optimismul meu sincer isi gaseau perechea.

L-am cunoscut in Istanbul, intr-o vacanta de iarna. Mi-a inmanat cartea lui de vizita si m-a rugat sa-l contactez, asigurandu-ma ca nu-i vreun obsedat cu interese ascunse. Lucra intr-o agentie de comunicare, iar eu eram redactor la un ziar. Voiam sa ma mut in Bucuresti, dar nu stiam cu ce se mananca. Parea deschis si dispus sa raspunda intrebarilor mele legate de piata locurilor de munca din capitala.

I-am scris. Pe 7 ianuarie 2008. (Tii minte?) Un mail scurt, absolut stupid, copilaros si idiot. Habar nu aveam ce sa-i scriu unui om absolut necunoscut. Si mi-a raspuns. Rapid. Frumos. Flatant. Ne-am imprietenit intr-un univers virtual pe care l-am considerat intotdeauna mai degraba o altfel de realitate. Am povestit despre fauna, flora, religie, fotografie, comunicare, jurnalism si despre cate altele. El era pentru mine profesionistul in a carui parere ma incredeam fara echivoc. Munca mea de la ziar si nu numai se baza pe sfaturile lui, pe sugestiile lui. Lucrarea mea de licenta a fost de asemenea rezultatul altui sir lung de conversatii. Interviul de la masterat asemenea. Doar de testul pentru job mi-a fost teama. I-am trimis raspunsurile numai dupa ce le-am trimis angajatorului. Mi-era teama sa nu-mi spuna "nu e bine" si astfel sa-mi rastoarne planurile. Dar a fost bine.

Omul asta e de-o inteligenta aparte. V-am spus doar ca oamenii mari despre care am de gand sa scriu sunt oamenii pe care ii suspectez de stropul ala de genialitate. Imi da impresia ca stie toate raspunsurile din lume. In plus, e un om al coincidentelor si mie imi place asta. Eu cred in puterea destinului si cred ca oamenii nu se cunosc intamplator, indiferent de relatia pe care o dezvolta ulterior. E un om dedicat oamenilor dragi, un profesionist indiferent de job. Il suspectez si de o relatie speciala cu Divinitatea si asta imi da incredere.

Oameni Mari

2010-11-29T23:49:00.002+02:00

Atunci cand am deschis blogul/jurnalul asta, nu m-am gandit nicio clipa ca voi scrie zilnic sau ca voi avea cititorii mei dedicati. M-am gandit doar ca voi scrie despre intamplari amuzante sau importante, si despre oameni minunati. Simt ca am fost egoista. Nu am scris deloc despre toti oamenii absolut minunati pe care ii cunosc sau nu, dar pe care ii apreciez pentru ceea ce fac. Sunt oameni pe care cu buna stiinta ii suspectez de stropul ala de genialitate, oameni in care regasesc franturi din mine.

Si de maine am sa scriu despre ei. O sa fie un Decembrie al oamenilor geniali!

P.S. Stiu ca maine nu incepe decembrie, dar 1 decembrie e liber... incep cu o zi inainte sa ma asigur! :)

INCUBATORUL DE CONDEIE organizează primul atelier de scriere creativă pe 23 octombrie

2010-10-19T14:04:00.004+03:00

AdLittera Project impreuna cu Fundatia Calea Victoriei organzieaza primul atelier de scriere creativa din cadrul concursului national de creatie literara Incubatorul de Condeie, pe 23 octombrie la cafeneau Has Has din Bucuresti.

Trei locuri la atelier sunt scoase la concurs pe pagina de facebook AdLittera Project. Cele mai creative 3 raspunsuri la intrebarea "Cum iti vine inspiratia sa scrii?" vor castiga. Concursul se incheie pe 20 octombrie la ora 23:59, iar acstigorii vor fi anuntati pe 21 octombrie. Succes!

Mai multe pe www.adlittera.com!

Sursa foto: www.adlittera.com

Trairi

2010-10-11T11:29:00.002+03:00

O mie de trairi intr-un pahar roz
Si alte cateva sute in sufletul meu ros.

INCUBATORUL DE CONDEIE

2010-09-28T15:43:00.003+03:00

Ce este?

Concurs de creatie literara, organizat de AdLittera Project si d'Avid Communication Boutique.

Pentru cine?

Pentru tine, daca esti talentat (la scris).

Ce trebuie sa faci?

Sa-ti trimiti textele cele mai bune si sa astepti...

Ce sa astepti?
Confirmarea ca ai castigat... sau nu.

Mai multe pe http://idc.adlittera.com/

sursa foto: http://idc.adlittera.com/

2010-09-27T23:01:00.000+03:00

Burete

Da-mi tabla cea mai neagra si mai mazgalita…

Promit s-o sterg cu cel mai ud burete si s-o-nngresesc la loc,

S-o las sa se usuce si sa o mazgalesc din nou,

Cu creta lunga, colorata,

Sa-mi scriu placerile, iubirile, dorintele de azi…

Si maine da-mi doar un burete imbibat in multa apa,

Sa-mi sterg trecutul si sa-l traiesc din nou.

Mega extra super

2010-08-13T22:04:00.003+03:00

Astazi am mancat un mega top gun de ciocolata... de nervi. Calmitatea mea si-a gasit in sfarsit nasul intr-o sfrijita ce-i drept. Nu m-as fi asteptat la asa ceva. Macar sa fi fost vorba de-un om cu statut impozant, nu de-o oarecare care a hotarat -din lipsa de ocupatie- sa-mi strice ZIUA, caci nu e vorba de orice zi, ci de cea dinaintea concediului mult iubit.

Pai cum sa plec eu zen in vacanta cand una imi urla-n creieri ca nu-i alba, e neagra, desi alaltaieri stabilisem clar ca e alba si la una si la alta. Si uite cum s-a facut rosu in fata ochilor mei si n-am mai putut. Am izbucnit. M-a luat durerea de cap, mi-a trecut orice pofta de mancare si orice placere pentru scris.

Am sunat-o pe bunica sa caut zen-ul pierdut. Noroc cu bunica. In afara faptului ca se plangea de cald era vesela... incerca sa prinda o viespe ce-i intrase pe balcon si nu-i dadea pace. Nu s-a plans de pensia mica (desi eu stiu ca nu-i ajunge niciodata) si m-a anuntat usor ingrijorata de noru` care s-a abatut asupra Spaniei. Mi-a urat vacanta placuta, sa ma grija de mine si s afiu sanatoasa.

Si mi-a trecut... mi-a trecut de prosti si de alba-neagra. M-am revoltat in mailuri care oricum nu ating nici zidurile cladirii unde functioneaza oamenii datatori de nervi si-am incheiat ziua. Am iesit la o cafea cu jumatatea, i-am impuiat capul cu prostii si gata...

Astept vacanta...

Despre ele dintr-o alta perspectiva...

2010-08-05T19:55:00.002+03:00

La etajul 2, intr-o cladire de birouri din centrul capitalei, lucreaza cu spor cele 5 personaje ale acestei povesti. Daca le vizitezi, te intimpina cu un zambet larg si multa veselie. Dupa cateva momente realizezi ca optimistul este punctul lor comun. In rest, sunt diferite. Le descoperi pe rand!
Langa fereastra sta cea mai stylish dintre toate - e fashion editor si stie totul pentru accesorii, culori si texturi. In colt, inconjurata de agende, reviste si plannere o gasesti zambind seducator pe cea mai hot dintre ele. Iii zaresti formele prin haine si te intrebi adesea cum ar fi daca...
In coltul opus observi figura serioasa si ochii misteriosi ai unei doamne rafinate. E imbracata elegant si are o tinuta impecabila. Nu stii daca vrei sa ii vorbesti sau doar sa o admiri.
La intrare stau fata in fata doua brunete. Ai zice ca seamana la prima vedere, insa rasul zgomotos al uneia dintre ele te face sa te razgandesti. Daca ti-ar spune ca sunt fecioare amandoua, ai trai cu convingerea ca una dintre ele minte. Sunt opuse: una te enerveaza prin calmitate, cealalta te sleieste de puteri cu atata energie. Doar ochii caprui iti mai raman in minte. In rest, parca ai vrea sa le amesteci. Azi una, maine cealalta...
Mai bine pleci...
Prea multe femei...

Felicitari, Oltchim Ramnicu Valcea!

2010-04-18T18:52:00.003+03:00

18 aprilie 2010: Oltchim Ramnicu Valcea, cea mai buna echipa de handbal din Romania, castiga semifinala Champions League!

A fost cel mai frumos meci!

BRAVO, BRAVO, BRAVO!

*foto

Beautiful moments

2010-04-18T17:58:00.004+03:00

Iar a trecut o semi-vesnicie de cand nu am mai scris. Desi deschid blogul in fiecare zi nu stiu de ce nu pot scrie. ma simt uneori blocata printre intamplari si cuvinte si nu pot descrie ceea ce traiesc. Aiurea!

Acum simt ca e un moment bun sa descriu alte momente...

Momente frumoase

Acum aproape 2 saptamani am iesit iar cu fetele, in formula deja cosacrata de foste si actuale fete Look!. Pe Lipscani, la Les Bourgeois s-a intamplat intamplarea. Am ras, am povestit, vorba ceea (urata) ne-am "porcit" si iar am ras si iar am povestit si eu am primit cel mai frumos compliment din lume. A venit de la Carmencita, cea care m-a obligat* (fara sa stie) sa fiu haioasa, amuzanta, simpatica si in niciun caz perfecta (perfectiunea este plictisitoare). Carmecita mi-a spus ca ii plac paginile mele de deco si ca uneori a avut impresia ca acele compozitii sunt poze cumparate. Ce poate fi mai frumos? Ce, ce, ce? (Iubesc paginile de deco! Le ador!)

Dupa cafele, beri, limonade si alte cele ne-am luat jumatatile si ne-am mutat la Cafeneaua Actorilor pentru muzica si... de ce nu, dans. Da, da, am cantat de-am ragusit desi voce n-avea nimeni din grup. Erau atatia altii in cafenea cu voci de aur, nu stiu ce ne mai trebuiau si noua. Am sters depresiile si deprimarile cu muzici romanesti (Dan Spataru, of course) si iar am ras si-am zambit si-am plecat acasa ca era miercuri si joia inca e zi de munca (nu stiu de ce! joi e un cuvant scurt, insa ziua de munca tot 8 ore are. fuck!)

* Sa explic, deci, cum m-a obligat sa fiu eu in toate acele feluri :). Acum 1 an si jumatate, cand am inceput s alucrez la LOOK!, am auzit prima data de Carmencita care facea cele mai bune glume, care era desteapta, creativa, simpatica si aproape perfecta. Eu am preluat biroul si paginile Carmencitei si regretele intregii echipe asupra plecarii ei. Grea treaba, dar am izbandit! Nu am devenit "the new Carmencita", dar sunt Ramona si fac parte din echipa and it feels great! Siii, da, Carmencita e cum am spus mai spus si mi-ar fi placut sa-mi fie colega, sa rad si eu la glumele ei si sa facem deco impreuna. Cine stie, incurcate sunt caile Domnului!

Pentru tine...

2010-03-24T23:13:00.003+02:00

Acum un an Mireille ne dadea vestea cea mare - urma sa ne paraseasca pentru niste domni experti in orz, apa si hamei. Am plans, am bocit ne-am perpelit si intr-un final ne-am obisnuit cu ideea.

La urma urmei suntem facuti sa trecem peste toate. Am invatat sa uit lucrurile rele, sa iau tot ce e mai bun din fiecare experienta si sa fiu fericita! Mi-a spus asta o profa de engleza din liceu "take the best from the worst and try to be happy". M-a marcat. Credeam ca vorbeste din carti. Probabil asa este- nu am avut curiozitatea de a googali citatul sa vad cui apartine. Conteaza doar ca e "for real" si ca eu mi-am demonstrat ca e for real.

Imi dau seama pe masura ce scriu ca de data asta nu prea scriu pentru mine, sau nu in primul rand pentru mine. Scriu pentru cineva (nu spui cine- persoana insemnata). Nici nu stiu de ce scriu pentru acea persoana. Probabil nu o intereseaza, poate nu o sa citeasca. Desi in sinea mea sper sa ii placa...

De ce scriu pentru tine? Pentru ca imi place de tine. Pentru ca poate pe alocuri imi amintesti cumva de mine. Pentru ca vreau. Pentru ca te suport in fiecare zi si asta imi da dreptul sa fac asta. Pentru ca nu ai voie sa plangi decat de trei ori pe an si anul asta e abia la inceput. Pentru ca te stiu de-un an, aproape un an si vreau sa sarbatoresc asta!

Ce bine e...

2010-03-21T18:29:00.002+02:00

Imi place uneori sa stau singura pe canapea si sa ma gandesc la toate minunile din lume. Daca mai e si proaspat curata casa e si mai bine. E spatiul parca mult mai mare si gandurile mele au loc sa se desfasoare, sa zboare libere!

Asta e o astfel de zi. Mi se pare ca am avut parca un weekend mai lung decat celelalte. Poate ca am dormit mai putin, poate pentru ca m-am bucurat in sfarsit de soare, poate pentru ca stiu ca inca nu s-a incheiat ziua de azi. Ciudat! Nu ma gandesc la maine ca la o zi de luni de job, ci ca la o zi de luni de scris cu placere pentru reviste. Sper sa nu-mi strice nimeni feng shuiul ca n-o sa se termine bine.

Cred ca de fapt toata amorteala mea se datora frigului. Cred ca functionez asa pe "low battery" in sezonul rece si cum asta a fost atat de luuung cred ca eram aproape de ultimul "beep". Ma bucur ca a iesit soarele la timp si m-a salvat.

Doamne, ce bine e sa fie primavara, sa port ochelari de soare si haine subtiri, sa zburd pe trotuare.

Ce bine e sa nu fie frig, sa nu fac slalom printre troiene, sa nu ma imbrac cu 3 bluze si maiou pe dedesubt.

Ce bine, ce bine, ce bine!

Afara ninge linistit...si eu visez la mare

2010-03-05T22:11:00.004+02:00

Admiram astazi peisajul superb de iarna, in timp ce pe birou tronau tantos frezii, gerbera si zambile si ma gandeam cum e viata asta de contrastanta uneori. Ca omul. Pe chip i se zareste zambetul larg, si-n suflet uneori e furtuna. La mine n-a fost azi nici zambet, dar nici furtuna. A fost o alergatura intre ganduri negre de genul "luna asta n-am s atermin la timp de scris" si " vreau in vacanta".

Nu e ce-i drept momentul pentru o vacanta. Mi-as petrece-o probabil in casa, dormind, caci vremea asta nu ma imbie la nimic altceva. Mi-e dor de zilele de vara din copilaria mea. Uitam sa mai plec de pe plaja, iar noaptea ma visam tot pe malul marii. Mi se parea ca sunt intr-un fel de Hawaii, desi nu aveam palmieri, nici vreun sezlong din bambus ori rafie. Stateam pe prosop, pe nisip, in apa... Ma prajeam la soare atat de tare incat eram tot timpul bronzata. Nici acum nu mi s-au dus peste iarna urmele de la costumul de baie, d-apai atunci. Eram ca iesita din solar si toamna si iarna si primavara.

Dar hai, parca nu mai e asa mult pana la vara. Acus terminam numarul de aprilie al revistei mult iubite si ne apucam repejor de mai. Poate v-am mai spus, dar repet. E tare cool job-ul asta. La noi vine vara mai repede.

V-am confuzat destul!

Poveste de martisor

2010-03-02T22:20:00.002+02:00

Mi-am amintit de o intamplare haioasa care a avut loc acum vreo 13 ani si care are mare legatura cu perioada asta, 1-8 martie. Acum 13 ani, eram clasa a 4a si nu eram chiar cea mai uratica fata din clasa, asadar primeam multe martisoare. Nu ma laud, dar eu asa imi amintesc si am memorie buna.

In 1997, martisorul a fost ceva mai deosebit pentru mine. Unul dintre colegi, Bogdan s-a gandit ca cel mai potrivit ar fi sa-mi daruiasca un trandafir rosu decat o brosa colorata. Zis si facut. S-a postat in fata mea cu trandafirul cel rosu, iar eu... eu l-am refuzat. Cum sa primesc o floare de la un coleg de clasa? Asta insemna ca trebuia sa-mi placa de el. Si mie nu-mi placea. Nu in sensul acela. Cred ca il cam invidiam pentru ca era tare destept. Desena cam urat ce-i drept, dar eu cantam si mai urat, asa ca pana la urma cred ca eram chit, dar la vremea respectiva mi-era cam teama ca Bogdan sa nu fie catalogat drept al mai destept din clasa a 4a B.

Sa revin la povestire.

Daca eu nu am vrut sa accept darul, Bogdan s-a gandit sa ma urmareasca pe drumul spre casa, cu gandul sa ma convinga sa accept floarea aia. Juma de clasa era dupa noi. Mi-i amintesc perfect pe ceilalti colegi care se amuzau copios. Degeaba am incercat eu sa o iau pe ocolite, pe stradute si pe mai stiu eu unde ca Bogdan nu se lasa.

Intr-un final a cedat. Mi-a pierdut urma. Sau asa credeam eu. Am ajuns acasa, fericita ca am scapat de pupat si de floare. Am uitat sa mentionez ca in mintea mea eram obligata sa-l pup daca-mi oferea floarea, si daca-l pupam devenea automat prietenul meu si eu care nu voiam.... Doamne, complicate vremuri.

I-am povestit mamei acasa, despre colegii care mi-au oferit martisoare insa nu am pomenit nimic de Bogdan. Nici nu a mai fost nevoie ca in secunda doi am auzit.

"-Buna ziua! Ramona este acasa?"

Deschisese bunica, venita in vizita de martisor. La usa, bineinteles, Bogdan cu trandafirul cel rosu. Am iesit rusinata, mama l-a invitat in casa si eu am acceptat rusinata floarea. Bunica ma indemna:

"-Hai, mamaie, pupa-l, ca asa e frumos!"

Nu mai tin minte daca l-am pupat (Te-am pupat sau nu?) dar stiu ca am pastrat floarea aia ani de zile. Era un trandafir din PLASTIC, din acela artificial. Cred ca daca fac un mic efort inca mai gasesc floarea aia printr-un sertar.

Bogdan s-a mutat in alt oras, asadar nu a fost colegul meu decat pana in clasa a4a. Apoi nu mi-a mai daruit nimeni un trandafir rosu artificial. L-am regasit acum cateva luni, pe Facebook. Este la fel de simpatic ca acum 13 ani, doar ca e ceva mai inalt si cred ca deseneaza mai frumos. Eu cant la fel de prost.

Din nou....

2010-03-02T21:37:00.004+02:00

M-a intrebat ieri cineva de ce nu am mai scris pe blog. Chiar... de ce nu am mai scris? Pentru ca s-a suparat Cineva din cauza unui post, asta a fost explicatia mea. Daca ma gandesc mai bine insa cred ca nu am mai scris pentru ca am vrut sa demonstrez acelui Cineva ca il respect. Nu a inteles asta! Pacat! Aveam sentimente puternice pentru ea. Inca am, dar nu le mai arat.

Punct. Si de la capat.

Mi-e aproape imposibil sa cred ca e deja martie. Imi amintesc asta ghioceii, zambilele si lalelele galbene care ma inconjoara. Ieri a fost o zi plina. Plina de martisoare, flori, zambete, surprize, prietenie, dragoste. Mi-ar placea ca fiecare zi sa fie astfel. Din pacate ma las uneori condusa de deadline-uri, articole, preturi si alte cele de la locul de munca. Le iau uneori acasa, cu gandul. As vrea sa ma pot detasa in totalitate, dar nu pot. Traiesc prin tot ceea ce fac. Iubesc tot ceea ce fac. Noroc cu el, care ma tempereaza, ma domoleste. Stie sa ma mangaie si sa ma sarute si sa-mi aminteasca de faptul ca uneori suntem doar noi.

Ce bine e sa scriu din nou, aici, pentru mine! Rasuflu usurata. Zambesc. Urmeaza o zi frumoasa!

Gargarita cu surprize

2010-01-06T13:52:00.007+02:00

De 3 zile nu am iesit din casa, pentru ca asa e frumos in ultima saptamana de concediu- sa stai in pat non stop si sa te uiti la stiri. Glumesc. Luni dimineata m-am trezit cu un "U" de durere in jurul capului- urechile, gatul, ganglionii isi faceau de cap cum stiau mai bine iar eu nu mai puteam de durere...

Am inceput sa lupt cu antibiotice, ceaiuri fierbinti, coldrexuri, dropsuri si alte asemenea minuni si se pare ca treaba asta functioneaza. Azi ma simt deja mult mai bine si ma gandesc serios sa fac o excursie pana la magazinul de la parter.

Dar pana la magazin sa povestesc cum sta treaba cu gargarita asta simpatica din poza....

Pentru ca sunt un angajat model, imi verific mailul zilnic, desi sunt in concediu (asta e in loc de...vreau si eu o marire de salariu). Bineinteles ca iubesc sa stau cu laptopul in brate si sa citesc mailurile. Asta faceam si acum 15 minute cand de nu stiu unde a aparut o minune de gargarita care s-a tot plimbat cand pe mana mea, cand pe taste, cand pe sub taste....Era mica, mica... cam cat un G de pe tasta corespunzatoare....Si pentru ca mica si gingasa creatura s-a tot plimbat pe aici in zi de mare sarbatoare, cum este astazi, m-am gandit ca o vrea ea sa-mi zica ceva, mai ales ca stiam eu cate ceva despre buburuze (cum ca ar fi aducatoare de noroc).

Si m-am pus pe cautat simboluri, si iata ce am gasit aici :

Symbolic meaning of the Ladybug:

Perhaps best known as an emblem of luck. When a Ladybug lands on you, it is said your wish will come true.

Asian traditions hold to the belief that if caught and then released, the Ladybug will faithfully fly to your true love and whisper your name in his/her ear. Upon hearing the Ladybug’s message your true love will hurry his/her way to your side.

In Ireland, the Ladybug is said to be a symbol of protection.

Ancient farmers of the land have considered the Ladybug a good omen as she controls aphid populations.

As a love symbol, this insect totem has been the subject of many wive’s tales in which the number of spots on a Ladybug’s back is said to indicate the number of months to pass before the wish for love comes true.

Si am mai gasit cate ceva si aici :

Gargarita este asociata , in culturile de pe intregul cuprins al lumii , cu norocul si sansa.

Pentru taranii din Franta si Anglia , ea era un semn al vremii bune.
In Suedia si in alte regiuni europene , intalnirea unei gargarite reprezenta noroc in aflarea iubirii adevarate.
In unele culturi asiatice , se crede ca gargarita intelege limba oamenilor si este binecuvantata de catre Dumnezeu.

In Europa medievala , intr-o perioada in care o invazie de insecte afecta culturile agricole , taranii au cerut ajutorul Fecioarei Maria.Legenda spune ca , in scurt timp , au aparut gargaritele , care au devorat toate insectele daunatoare si au salvat , in acest fel , recoltele.Drept urmare , taranii au inceput sa numeasca gargaritele “ Gandaceii Doamnei Noastre” , si apoi , “Gandaceii Doamnei” (Lady Beetles).(De aici , se spune , provine numele actual al gargaritei in limba engleza , “Ladybug”= “gandacul doamnei”).In aceasta superstitie , aripile rosii ale gargaritei reprezinta mantia fecioarei Maria , iar punctele negre semnifica bucuriile si necazurile mamei lui Isus.

Iata alte cateva cateva superstitii populare despre gargarita :

-O gargarita care se aseza pe o persoana ii aduce acesteia noroc. - Yupeee. Gărgă, iti foarte, foarte multumesc! You are the best!

- Cand o gargarita “aterizeaza” pe un bolnav , ea are darul de a-i alunga acestuia boala. - Cu alte cuvinte gata cu boala. Pot sa fac linistita excursia la magazin.

- Daca o gargarita coboara pe mana unei femei recent maritate , numarul de puncte negre de spatele insectei va reprezenta numarul de copii pe care ii va avea femeia. - Bine ca nu sunt recent maritata ca buburuza mea avea enorm de multe pete negre. Nici nu am reusit sa le numar pe toate.

- Gasirea unei gargarite este un semn de noroc ( cu cat mai rosie gargarita , cu atat mai mare norocul). - Buburuza mea cred ca era cam portocalie. Nu am vazut foarte bine ca port ochelari si e intuneric in camera. Sau poate ca era rosie....

- O gargarita asezata pe hainele tale , prevesteste ca iti vei schimba in curand garderoba. - Off, nu stiu de ce mi-am ridicat manecile. Aveam sansa sa fac schimbari drastice in garderoba. poate schimbam sifonierul cu totul.

- Numarul de puncte negre de pe aripile unei gargarite semnifica numarul de luni fericite pe care le mai ai de trait. - asta cred ca e tradusa prost :)

- In folclorul din SUA , daca prinzi o gargarita care iti zboara prin casa , trebuie sa ii numeri punctele negre , afland , in acest fel , cati dolari vei gasi in curand.- Multi dolari voi gasi, ca avea nenumarate puncte, cum am mai zis.

- Daca o gargarita ti se aseaza pe mana si , apoi , isi reia zborul , inseamna ca ve fi vreme buna in urmatoarea duminica. - Bine ar fi sa fie vreme buna duminica, pentru ca am de gand sa petrec in ultima mea zi de concediu.

- Omorarea unei gargarite aduce necazuri si ghinioane.

- Pentru a afla din ce directie va apare iubituil viselor lor , fetele prindeau o gargarita si apoi , o eliberau cantand : “Gargarita , gargarea / Zboara la iubirea mea”.

Gargarita este unul din insemnele americane pentru Delaware, Massachusetts, New Hampshire, Tennessee si Ohio.

Acum Gărgă a mea a plecat. Cred ca s-a dus sa mai faca bine pe cineva!

Bye, bye, Gărgă Girl!

Un an de poveste lung cat doi...

2009-12-31T12:58:00.004+02:00

O citesc din cand in cand pe Ionouka pentru ca e simpatica si haioasa si pentru ca am vazut-o odata demult in carne si oase si mi-au placut cizmele ei. De ce scriu despre fata cu sute de cercei ? Pentru ca ea a fost cea care m-a "scuturat" bine-bine, fara sa stie, printr-un post despre anul de legenda 2009. Nu stiu daca eu am un asa numit an de legenda dar stiu ca am un an minunat inca din 2008!

Atunci, de Revelion, l-am cunoscut pe Petru, cu care am tot discutat si rasdiscutat despre cat e de tare Bucurestiul si cate evenimente au loc aici, si cat de misto e job-ul pe care il are el si despre cum vine licenta peste mine.

Povesteam despre vrute si nevrute si ma hraneam atunci cu toate conversatiile despre Bucuresti, reviste, zambete, planuri si fericiri. Eram hotarata sa ma mut si eu aici, sa fac un masterat, sa-mi gasesc un super job, sa ma plang de chiria mult prea mare, sa traiesc atat de altfel.

Petru, iti multumesc pentru tot! Inca mai am felicitarea de la tine in care imi spuneai sa ma grabesc cu venirea in Bucuresti.

Si intr-o saptamana am fost aici. Am dat examen de admitere la masterat, am dat interviu/ri pentru diverse joburi, am cautat cazare si iata-ma!

Astept sa inchei socotelile cu scoala, astept cu nerabdare sa ma apuc de numarul de martie al revistei, ma bucur de cel mai minunat apartament din lume si de cel mai cel iubit din Univers.

N-a fost sa fie sa fiu colega cu Petru, asa cum poate mi-am imaginat candva, dar... am preluat cumva o parte dintre sarcinile lui. Un an de zile, am asteptat acasa, sa soseasca prin curier o revista de mall din Bucuresti. Nimeni nu ma credea sanatoasa, dar mie mi se parea cea mai interesanta revista din lume, pentru ca nu se gasea la taraba si pentru ca ii cunosteam si eu pe unii dintre oamenii care scriau acolo. Si mi se parea cel mai frumos lucru sa spun"uite, asta e scris de Petru". Ciudat sau nu... dupa un an Petru a inceput sa astepte revista...de la mine si sa-i spun "uite, asta am scris eu". Poate sunt incoerenta, dar nu vreau sa dau milioane de detalii. Poate paragraful asta e cam "exclusivist". Petru...ce-ar fi ca anul asta revista sa se intoarca la tine?:)

Revelionul din 2009 mi-a adus un alt an minunat. O relatie care a devenit profunda si forever (sper), o noua provocare la job, o vacanta perfecta, o aparitie pe coperta unei reviste glossy, noi pasiuni, liniste, milioane de zambete, cel mai frumos brad din lume, si un nou Revelion.

Nu stiu ce mi se pregateste in 2010, in afara de o canapea care trebuie sa soseasca in ianuarie si niste planuri de vacanta pentru august, dar simt ca anul de poveste va continua.

Mi-ar placea sa scriu mai mult si mult mai coerent, pe intelesul tuturor, dar gandurile imi zboara atat de repede incat nu reusesc intotdeauna sa astern pe blog tot ce mi-as dori. Sper ca in 2010 sa scriu mai des...macar pentru mine!

P.S. Ioana iti doresc ca anul tau de legenda sa dureze....pana la adanci batraneti si milioane de cercei!

Cadou pentru tata!

2009-12-26T12:36:00.003+02:00

Am vazut acum ceva vreme la statusul unei prietene un link ce parea ori virus, ori joc...asadar neinteresant pentru mine. Astazi am hotarat sa-mi risc pc-ul si sa clickuiesc respectivul link! E un concurs... pe bune sau nu, n-am nici cea mai vaga idee, dar m-am bagat si eu ca musca-n lapte sa castig ceva pentru tata, ce-i drept!

Sper sa il suprind placut si sa primesc imbratisari calde si zambete minunate de fericite.

Asadar, va rog sa ma ajutati cu un click pe linkul de mai jos:

Present for my daddy!

Daca stiti ca este doar vreo prostie de pe net, nu-mi spulberati sperantele si click-uiti in continuare si... Mihai, watch out:)

Multumesc tare mult!

Sarbatori, cu drag si tastatura cu trac!

2009-12-23T23:06:00.000+02:00

In fiecare an de Craciun sunt acasa, cu mama, cu tata, cu Soso.

Aveam de gand sa scriu frumos, sensibil, cu drag si dragoste, dar tastatura incredibila a fratiorului meu ma impiedica sa gandesc sensibil. Nu-mi vin in minte cuvinte prea frumoase cand tastatura asta arata cam asa: in loc de s sta h, in loc de punct sta virgula. Space-ul mi se pare imposibil de apasat- sta mult inclinat spre dreapta. Horror! Toate gandurile mele se indreapta spre tastatura asta incredibila - ma gandesc numai cum sa apas pe tastele astea mai usor, fara sa-mi prind degetele printre....

Cred ca vorbesc cu Mos Craciun sa-i schimbe si tastatura. Daca a reusit cu mouse-ul, gaseste el si tastatura perfecta!

Revin cu gandurile mele sensibiloase maine, cand imi voi relua locul in camera mea, acum ocupata de oaspeti veniti de departe!

Si daca maine impachetatul sarmalelor si intalnirile cu prieteni dragi ma vor tine departe de tehnologie va urez din suflet Craciun Fericit!

Cel mai frumos brad din lume

2009-12-21T20:35:00.001+02:00

Cel mai frumos brad din lume se afla la mine in sufragerie. Nu l-am furat gata impodobit din niciun supermarket si nici nu am chemat vreo echipa de decoratori specializati in ornamente de Craciun. L-am impodobit in doi...pentru prima data, si a iesit cel mai frumos brad din lume. Nu accept contraziceri.

Cumparat dintr-o pietusca cu prea putini brazi pentru perioada asta a anului, braducul meu cel frumos si-a facut loc in sufletul meu intr-o clipita. I-am cumparat luminite, beteala si globuri pentru ca sa fie fericit si pentru ca Mosului sa-i fie drag sa se odihneasca langa el. Am asezat strategic un fotoliu rosu exact langa pentru ca celui cu barba alba sa-i fie mai usor sa poposeasca in mica noastra casa.

Ce frumos arata casa decorata de sarbatoare...

O nunta si (o) Alexandra

2009-12-21T18:30:00.000+02:00

Alexandra m-a rugat sa retractez ceea ce am scris intr-un blog anterior cu directa referire la ea. Spuneam atunci ca ea nu mai e prietena mea pentru ca m-a ignorat pe mess. Nu ma ignorase. Tehnologia ii juca feste.

Mie imi joaca destinul feste. Alexandra se casatoreste. In septembrie 2010. Nu stiu de ce in copilarie aveam impresie ca eu ma voi casatori in a noua luna a lui 2010. Poate tocmai pentru ca imi parea un an atat de indepartat la vremea respectiva si perfect pentru o casatorie de lunga durata, eventual for a lifetime.

Ajungand in zilele noastre am realizat ca 2010 e un an prea mic pentru un eveniment asa mare. 24 de ani nu e o varsta tocmai inaintata ci dimpotriva, avand in vedere ca la 30 suntem abia in floarea varstei (noi, femeile, caci barbatii abia ies din adolescenta lor prelungita).

Dar Alexandra mea (care nu mai e demult a mea, de fapt) a hotarat ca e momentul sa-si lege mintile, pardon sufletul si sa depuna juraminte de iubire pentru o viata intreaga. As fi vrut sa fiu suparata ca mi-a "furat" data de casatorie, dara iaca nu-s deloc. Sunt confuza. Traiesc sentimente cu adevarat contradictorii legate de aceasta nunta. Nu stiu cum sa ma bucur. Nu stiu daca realizez importanta faptului. Cred ca pana nu o vad in rochie de mireasa nu ma dumiresc cum sta treaba cu casatoria ei.

Imi pare ca se cam pripeste, ca s-a lasat dusa de val, ca nu mai e echilibrata si chibzuita cum o stiam eu. E usor...extremista acum. Dar Alexandra mea s-a schimbat...Nu mai e nici creata si nici roscata. E viitoare sotie, cu alte asteptari si alte dorinte de viitor. E altfel, dar e prietena mea din liceu. si prieteniile din liceu tin o viata parca...

Despre o zi aproape perfecta!

2009-12-03T23:06:00.000+02:00

Imi vine sa zburd, sa rad, sa plang (de fericire) si iar sa zburd si sa zambesc din tot sufletul. Daca pana acum eram linistita si calma si asteptam rabdatoare plecarea in tipografie a acestui numar, astazi am devenit euforica de-a dreptul...

Primul pas...

In jurul orei 13 am plecat cu Clau (ca doua Scufite) sa luam merinde pentru masa de pranz atat pentru noi cat si pentru colegele noastre dragi. Pe lista aveam ciorbite, piure, rulouri de pui... Ca sa vedeti ca mancam foarte sanatos... (A fost ceva in aer azi. De obicei ne tratam cu cartofi prajiti, tochituri si alte bunatati prajite in ulei. Glumesc.)

Cam dupa jumatate de ora ne-am intors incarcate la birou... Asez pungile la locul lor si ma indrept catre birou, sa mai verific o data mailul inainte de a ma infrupta din bunatati...

Si ca sa vezi, pe biroul meu trona un pachet... Nu era nici vreo paleta noua de farduri si nici vreun parfum pe care trebuia sa le testez... Era minunatul Samsung Corby, in varianta orange, pe care mi-l doream cu ardoare.

Pentru prima data in viata ma indragostisem de un telefon si acesta era Samsung Corby. Nu sunt o specialista in domeniu, dar cum telefonul meu parea sa cedeze dupa doi ani de utilizare intesa, era momentul sa ma reorientez. Cu HTC Touch 2 ma lamurisem deja. Il avusesem la testat si era un pic prea perfomant pentru nevoile mele si poate si pentru priceperea mea. (Desi recunosc ca avea optiuni uimitoare). Corby era mult mai aproape de sufletul meu. Colorat, usor de folosit (cel putin in acceptiunea mea) s-a dovedit candidatul ideal pentru a inlocui vechiul Samsung. L-am testat si pe acesta vreo 2 zile si am hotarat: mi-l doresc...in mod obsesiv deja.

Si.... Irina, draga mea sefa, mi l-a daruit astazi. Fara sa fie ziua mea, fara sa fie vreo zi in care se ofera prime... asa pentru ca ma iubeste. Mai are cineva o sefa asa ca mine? Nu prea cred.

M-am simtit cel mai special om din lume.! MULTUMESC, IRI! TE IUBESC!

Pasul doi...

Trecand peste obsesia cu telefonul... am mai primit o veste astazi. Ruxy, cea mai buna prietena din lume are de azi un super job. Un job pe care si l-a dorit, pentru care a muncit, pe care a avut rabdarea si intelepciunea sa-l astepte indiferent de critici, descurajari si poate lipsa de sustinere din partea celor dragi.

Am stiut ca o s areuseasca, desi poate cu un an in urma n-as fi avut increderea asta in ea. M-am bucurat mult sa descopar cu ceva vreme in urma ca Ruxy a mea nu mai e rasfatata pe care o stiam, ci e un om atat de cu capul pe umeri. O iubesc pentru asta si pentru multe altele!

FELICITARI, DRAGA MEA RUX! TE IUBESC!

Pasul trei...

Si asta nu este tot ce s-a intamplat azi...

Dupa multa vreme, ne-am intalnit toate - foste si actuale fete Look!. Am fost vreo... 10 la numar la Cafepedia in Piata Romana. Carmencita ne-a organizat si iaca ne-am intalnit si am ras si am glumit si a fost atat de frumos si de relaxant. (Eu iar m-am simtit speciala, pentru ca nu m-a uitat Carmencita si m-a pus si pe mine pe lista.)

Si-am fost asa: din categoria foste- Ralu, Cher, Carmencita si Mireille si din categoria actuale si viitoare (cred) - Iri, Lumi, Ioana, Ileana, Oliv si... eu! Ne-am "porcit" (urat cuvant - nu stiu cui i se datoreaza) cu profiterol, ciocolata calda, bere, limonada, salate, sandvisuri, nu stiu ce alte prajituri... un adevarat melting pot culinar.

Si-am povestit despre Basil, papagalul Carmencitei, despre Billy Boy -motanul Mirelei, despre cursurile de tango la care merg Ralu si Cher, despre cat de glossy este Oliv, despre casa si gresia Luminitei, despre clientii Ilenei, despre tinuta de divort a Ioanei, despre mine si despre multe altele prea intime pentru a fi impartasite.

Si totusi... imi lipseste ceva pentru ca ziua asta sa fie absolut perfecta. Imbratisarea si sarutul dinainte de somn cu care ma rasfata iubitul meu in fiecare seara. O sa le primesc la dublu, maine seara!

Deadline attack!

2009-12-03T11:19:00.000+02:00

Se apropie deadline-ul. De data asta sunt foarte linistita si convinsa ca totul va iesi perfect si paginile vor fi gata la timp. Nu stiu cati dintre voi au idee cum sta treaba cu deadline-ul la o revista, dar intarzierile nu sunt acceptate. Nu ai cui sa ii zambesti atat de frumos cat sa tragi de timp inca vreo doua zile. Trebuie sa fii organizat, responsabil, creativ, haios, spontan...
De fiecare data, in fiecare luna... Nu e usor, dar nici nu ai cum sa te plangi cand lucrezi alaturi de oameni care nu vor sa fie tristi orice ar fi si nu vor sa fie stresati oricat de presati de timp ar fi...
Si luna aceasta vom avea (din nou) o revista lucrata cu drag, cu suflet si cu emotie...
Trec la scris... Doar nu o s afie tocmai luna asta exceptia de la regula...

nu am o zi prea buna...

2009-12-01T18:00:00.001+02:00

A inceput atat de frumos ziua asta... Desi inghesuita intr-o margine de pat de jumatatea mea care isi depasise demult jumatatea de pat, m-am trezit zambind si cu chef de o zi plina de sentimente frumoase.

N-as fi vrut nicidecum sa plec la birou intr-o zi libera pentru aproape toata populatia tarii: adio prichindei pe strazi, adio masini, claxoane si nervi pe Calea Victoriei. Am mers, ca de obicei, pe jos fara sa admir cladirile de data asta. Am mers repede ca si cum as fi vrut sa ajung intr-o clipita, sa-mi fac treaba si sa ma intorc acasa.

Avea sa fie una dintre acele prea putine zile in care eu si el ajungeam in acelasi timp acasa...mult mai devreme decat de obicei...mai devreme cu vreo 3 ore, ceea ce mie-mi pare cam jumatate de zi uneori.

Si aveam chef de o plimbare in doi, mai lunga decat cea de aseara, mai intina, fara conversatii la telefon cu unii si cu altii, voiam sa fim noi si sa respir aer, fie el si poluat! Stau o zi intreaga inchisa in birou, apoi inca 2 ore intr-o sala de curs.. Ajung acasa la 9, cu gandul la dus, la somn si la a doua zi. Astazi voiam si eu sa fie altfel... Dar nu a fost sa fie... Sunt iar acasa, desi este doar 6...

De maine imi voi relua programul iar ora 6 va deveni doar ora la care incep cursurile pentru mine si o alta ora din programul lui mult prea lung....

back home

2009-11-29T20:53:00.000+02:00

Asa cum scriam ieri dimineata, am facut o vizita parintilor mei weekendul acesta. Si nu am fost singura. Jumatatea mea m-a insotit. A fost un weekend linistit, de familie, cu discutii despre viitor, vise si dorinte, cu glume, zambete si mancare buuuna!

Probabil ne-am ingrasat vreo 2 kilograme de la delicioasele mese pregatite de mama, dar nu ne pare rau ca am facut asa excese. A meritat fiecare calorie.

Ma bucur insa ca ne-am intors in casuta asta mica din Amzei, pentru ca aici e acum "acasa" pentru mine. Chiar daca putine lucruri imi apartin aici. Cateva jucarii, suveniruri si multe, multe reviste. In rest, totul e al casei, desi poate cumparat de noi, desi redecorat de noi, nimic nu imi si nu ne apartine...

Visez la momentul in care voi avea o casa a mea, decorata in totalitate de mine... Cred ca nu am specificat niciodata asta despre mine... ador sa decorez case. As face asta in fiecare zi, intr-o alta casa, intr-un alt colt de lume...

Daca aveti nevoie de decoratori...ma ofer, asa... de drag!

see the sea

2009-11-28T12:19:00.000+02:00

Ma pregatesc sa plec la mare. In realitate ma pregatesc sa plec la ai mei. Din nou. Saptamana trecuta am fost singura si m-am alintat. eram usor racita si simteam nevoia de o supa de pui cu galusti asa cum numai mama stie sa faca, de placinta cu mere si de toata grija mamei, glumele tatei si putinele cuvinte ale fratelui.

De data asta fac o vizita in doi. El vine cu mine. II este cumva dor de ai mei. Si ma emotioneaza numai cand ma gandesc ca si lui ii ed or de aceleasi lucruri de care imi este si mie dor la ei mei. De grija mamei fata de noi, de glumele tatalui si de putinele cuvinte "pontoase" ale fratelui.

Asadar, ne facem bagajele sa pornin spre mare, care dupa cum arata rubricile meteo va fi destul de agitata. Se anunta precipitatii restranse maine si ceata azi. Dar marea ramane MARE indiferent de vreme. Mi-e dor de mare desi toata viata am trait langa ea.

Ar fi momentul sa ma pregatesc....Sa-mi iau oare caciula de blana sau sa infrunt frigul de Dobrogea cu urechile inrosite si un zambet larg... Poate nu va fi totusi atat de frig...

Acasa va fi cu siguranta foarte cald!

Real Raicu

2009-11-27T16:45:00.000+02:00

Citeam mai devreme ultimul post al Papusii Rusesti si am realizat ca astazi de dimineata vorbeam la telefon cu buna mea prietena Ruxi, exact despre evenimentul de aseara si despre Andreea Raicu, pe care nici eu nu o mai vazusem in real life.
Auzisem atatea despre ea, o vazusem in sute de poze si nu stiam cum este ea, asa in carne si oase si nu tiparita sau filmata. (Cel mai recent o admirasem in editorialul Elle - Decembrie - trebuie sa o vedeti!)
Aseara am privit-o minute bune, din primul rand, poate uneori mult prea insistent. Si... mi-a placut! Este o femeie frumoasa, cu o tinuta impecabila. Delicata in esenta, Andreea Raicu n-a fost nicidecum vedeta cu fite. Nu a intarziat, nu s-a plimbat ostentativ printre invitati, doar de dragul de a observa lumea ca she's the star there, ci a asteptat rabdatoare momentul in care a adresat cateva cuvinte publicului. S nu s-a balbait, si nu a citit un discurs gata pregatit de altii doar ca sa sune bine. Si a vorbit frumos, natural, curat!
Si mi-a placuuuuut!

P.S. Pentru Papusa Ruseasca - Si eu i-am zambit...

Beauty Blogger - Join the Club

2009-11-27T14:48:00.000+02:00

De astazi am devenit "beauty blogger". Cu cat rostesc asta mai des, cu atat imi suna mai bine si imi dau seama cat de bine ma caracterizeaza expresia. Cuvantul asta "beauty" e parte din viata mea, din munca me si uneori, parte inseamnata din ce visez eu noaptea. Daca e cineva care nu a descoperit minunea acestei lumi inseamna ca e ceva ciudat la mijloc, inseamna ca nu traieste colorat si parfumat. Mi-ar placea parca sa spun ca pur si simplu nu traieste, dar cine ma cunoaste sti ca nu pot fi atat de vehementa.
Ca de obicei, vbesc mult si poate fara rost... Am inceput cu aceasta chestie numita "beauty blogger" si nu am explicat ce este. Desiree, centru de intretinere si remodelare corporala (www.desiree.ro) a organizat un concurs pentru bloogeri/tze, prin care poti castiga un PACHET Desiree, daca tii pe blog banner-ul Desiree cel putin 2 saptamani. Suna foarte bine, nu? Eu chiar sper sa castig, dar vreau sa am concurenta serioasa, asadar Join the Club!

YM and Alexandra

2009-10-28T23:44:00.000+02:00

Alexandra este prietena mea... o cunoasteti deja. Se marita...am ramas fara cuvinte la aflarea vestii, desi am fost ultima care a aflat...a stiut toata lista ei de mess inaintea mea. Ghinionul meu ca nu am fost online!

Acum Alexandra e online pe mess... asa-mi apare pe unul dintre id-uri...pe celalalt e off...sau asa pare. Se pare ca sunt pe lista de "ignorati"... si doare.

Se pare ca Alexandra era doar prietena mea. Ramona nu era prietena ea.

Sunt inca naiva...

Casa de piatra, Alexandra!

Pentru Olive (Oil), cu drag...

2009-10-09T23:52:00.000+03:00

Nu o mai cautam pe Ea! Nu din motive de criza, ci pentru ca am gasit-o deja... Bucatica lipsa din puzzle despre care scriam prin....martie...http://culoarearoz.blogspot.com/2009/03/o-cautam-pe-ea.html

Ea, pe care ne-o doream frumoasa, gingasa, inteligenta, sensibila...exact ca noi!

Acum ca am dezvaluit faptul ca am gasit-o probabil ca va imaginati o blonda angelica cu ochi albastrui ca marea, cu bucle, miniona si mai sensibila decat noi toate la un loc....

Ei bine nu... Olivia noastra este, bruneta, inalta, inteligenta si meeeggaaa haioasa. Are un simt al auto-ironiei foarte bine dezvoltat si canta si danseaza si e mega haioasa. Parca am mai spus asta o data, nu? Mi-a intrat foarte clar in cap chestia asta cu "haiosenia" din moment ce mademoisella despre care va vorbesc sta chiar in fata mea, murmurandu-si textele proaspat scrise. O aud uneori ca prin vis, si de cele mai multe ori am impresia ca-mi vorbeste, iar eu sunt prea neatenta sa-i raspund.

Ce sa va mai spun despre Oliv? Ca o voiam gingasa ca o zana din povesti, dar ea e mai degraba genul tipei sexy care joaca baseball. La ce ma refer?

Pai... e genul de om care atunci cand stranuta cineva spune “hai, sa traiesti!”, in timp ce noi raspundem cu expresii de genul “maricel!” sau simplu “sanatate!”....

Si genul de om care iubeste o toamna mohorata de-un milion de ori mai mult decat o toamna insorita... Cum, cum, cum? Oliv, you r not my type! (That’s why I have a boyfriend – he does not like cold weather : D )

Si e genul de om care ma suna dimineata sa ma intrebe daca vreau fresh de portocale. Love you for that, but still... I have a boyfriend!

Si ea iubeste concertele... si eu nu!

Si e buna si blanda, dar nu stie! Si daca stie, nu o arata in fiecare zi! Nu se defineste prin asta! Nu se defineste de fapt! Nu ar incapea definitia in DEX... Oliv nu e o maslina ca toate celelalte. E o maslina pe care nu ar refuza-o nicio Asociatie anti-masline din lume!

Shame on me!

2009-10-09T20:32:00.001+03:00

Mi-e cam rusinica sa incep sa scriu iar pe blog, avand in vedere ca au trecut deja luni de cand am facut asta ultima data....

Si de-atunci s-au intamplat atatea. sper sa nu supar pe nimeni daca o sa le scriu asa..post-post-event...

ciocolata de ciocolata!

2009-06-30T20:28:00.000+03:00

V-am spus vreodata ca viata mea e roz? In sensul acela de "La vie en rose" , dar nu numai datorita lui... ci datorita tuturor oamenilor dragi mie... Ma rasfata in fiecare zi cu zambete, cu caldura, cu imbratisari, cu discutii inteligente, inocente, haioase, uneori zgomotoase...

Si... impachetari cu ciocolata!

Deci, sa va povestesc cum am fost eu ieri la Silhouette... si m-am invelit in ciocolata. :) (Dragele mele, invidiati-ma, aveti de ce... Dragii mei, stop imagining things)

Tehnic, impachetarile cu cicolata au rolul de a te scapa de celulita (daca ai), de a reda elasticitatea si fermitatea pielii si, bineinteles a-ti catifela trupusorul...

Mai putin tehnic, ciocolata asta iti face ziua mai frumoasa si picioare numai bune de... admirat. Sa va spun cum se intampla.... Vine terapeutul si iti ofera una bucata halat pufos, una bucata prosop, papuci si chilotei de unica folosinta. Si restul e istorie! Glumesc!

Urmeaza un gomaj nu foarte dur, pentru indepartarea celulelor moarte, un dus, pentru indepartarea gomajului, un masaj cu nu-stiu-ce-ulei frumos mirositor... si... impachetarea propriu-zisa. Aplicarea "ciucalatii" se face cu o pensula care se poate dovedi gadilatoare pentru uniii/unele. Se aplica un celofan si un soi de plapuma incalzita (patura termica). Dupa 12 minutele, dai fuguta la dus... mai aplici o crema... si gata! Esti fresh and silky all over.... mai exact de la calcaie pana pe sub sani.

Eu una m-am simtit ca intr-o ceasca de ciocolata calda...fina si cremoasa! Si rezultatele se simt si azi...pielea mea este inca fina, fina, fina...ca matasea (parca asa era). Daca nu ma credeti, El poate sa confirme.

Nu-i asa, dragul meu? (Spune ca, "da"!)

My life is a... peach!

2009-06-19T19:34:00.000+03:00

Dor de Mireille

2009-06-19T13:43:00.001+03:00

Mireillllleeeeeeeeeeeeee,
Mi-e dor de tineeee rau, rau, rau!
Rau!
Asa, acum alunecand pe latura incognoscibilului aprioric…
1. Cand ne vedem?
2. Stiai ca imi umbli fix in acest moment prin creieras cu o rapiditate nemaivazuta, nemaintalnita, nemaipomenita…De ce? Este unul dintre momentelea “acelea” …trebuie sa scot un titlu “inteligent” de deco si nu-mi iese…Da` deloc!
3. Cand ne vedem?
4. Trebuie sa horoscopesc azi si e prea cald..
5. Si..cand ziceai ca ne vedem?
6. E vineri.
7. Deci, saptamana viitoare, ne vedem, nu?
Ma opresc la 7...ca e cifra de...cifra :)
Puuuuuupik!!!

before & after

2009-06-15T19:17:00.000+03:00

Acum 8 ani erau doar niste copii. Acum sunt niste copii mai mari. Vorbesc despre colegele de liceu, de care azi, mi-a amintit cu drag, fara sa vrea, Alexandra. Mi-am dat seama ca am crescut frumos impreuna. Ca nu mai suntem cine eram acum 8 ani...

Despre ele imi amitesc multe si stiu acum poate prea putine..

Corina a fost sefa clasei inca de la inceput. De ce ea? Pentru ca a intrat prima...si ce-i drept a ieist tot prima. (daca citesti cumva blog-ul... imi spui, te rog...ai terminat sau nu cu 10 ? pretty pls...ma macina gandurile :P multumesc aniticipat)

Acum, Corina este "profa" in cadrul Universitatii Ovidius, Constanta - Facultatea de Litere

Cora, era olimpica la limba latina si avea prieteni comuni cu dl Daba ( pile adica:) ) - Titus Livius, Publius Ovidius Naso, Tacitus si multi altii, care sper sa nu se supere ca nu i-am pomenit...

Astazi, Cora este...impotriva...p..s...tuturor- e jurnalist si scrie despre politica si politicieni...Pai bine mai, Cora, sa lasi tu poeziie pentru basme fantastice? ;)

Adelina, a fost colega mea...dintr-a zecea si stiu sigur ca in prima saptamana- sau poate a doua- a zis ceva de genul, ca la Braila profii erau mai duri (si acum voiam sa vin eu cu un exemplu sa strig sus si tare..." pai bine mai Ade, da` Xulescu nu era beeep beep beep?" da` n-am gasit nici macar un exemplu...Hmm...profu de sport se pune la "duritate"? - astept raspuns) Ade, scrie frumos, dar in engleza, pour les connaisseurs :)

Sanziana... draga de ea.. tot intr-a zecea ne-a descoperit...si nu cu drag, daca-mi amintesc eu bine. (pacat! eu sincer te-am descoperit mai/cam tarziu, daaaar ma jur ca acu` iti scriu din dragoste, bre) Si Sanzi...hmm, sa spun, sa nu spun.... I`ll always remember Vama Veche si spitalul de urgenta Mangalia.

Aujourd'hui, Sanziana...respira aer poluat de capitala si...daaamn, Sanzi, unde lucrezi? Nu stiu unde lucreaza, dar a lucrat la Suprize-suprize (daca vreti barfe despre Andreea marin...sunati la 072...) si la Din Dragoste cu Mircica (bre, cam mic de inaltime, da cu rating invers proportional la vremea lui)

Gabiiiitza...as povesti ceva, dar nu stiu daca pot da pe post..legat de un 1 Mai petrecut la Neptun (cine stie, stie)...Si...diri, era cam pasionat de mama ei...:) si avea Gabitza note mari la romana, nu?:P

Acum, Gabitzu, ne trimite in excursii, ne face RCA-uri..si ne da informatii despre tarisoarele in care visam sa ajungem...

Acum alunecand pe latura incogniscibilului aprioric, ajungem la...Tani, my boy :) Nu pot sa uit cum a adormit scumpa de ea, TOCMAI, in mijlocul orei de limba latina. Pun pariu ca a fost cel mai profund somn, ever.

In prezent, carliontata noastra se pregateste sa devina medic stomatolog.. (BTW, Tani, am o plomba, si cred ca lucrarea nu a fost bine facuta si...)

Continuam cuuuuu...Aura! Hmmm, mai Aura, tu adormeai frecvent in timpul cursurilor, dar..nu stiu cum faceai ca note mari tot luai...Ne dezvalui si noua secretul?

Din pacate, nu stiu nimic despre Aura acum..a terminat ASE-ul...l-a absolvit adica..si atat...

Ce mai tura-vura, sa trec la Geo! Ea, Geo, credea ca iobagia inseamna casatorie, la ora de istorie, iar atitudinea doamnei Calin cu privire la rezultatele testului de la lb engleza, in urma caruia obtinuse o nota facbuloasa, o amuza copios. In rest, Geo era si cred ca este inca super simpatica..si facea rost de mese la Oscar si...cam atat despre Oscar :)

Astazi, Geo e om serios..nu mai clubbareste (mint!) si lucreaza la banca!

My favourite, Rux...care nu intelegea de ce oamenii vbesc aiurea in tramvai si nu in tren, care ar putea juca cu usurinta rolul copilului "de ce?", care mi-a mancat ficatii cu atestatul la engleza...da, chiar ea... este unul dintre cei mai dragi oameni din viata mea si o iubesc muuult de tot...

Ce face azi? Ma face sa-mi fie dor de ea...si se pregateste de masterat (cah!) - lovee youuuu

Next! Narcisa, cred ca avea cele mai frumoase buze din clasa. Cate detalii imi amintesc! Participa la olimpiadele de engleza..le si castiga..pana ajungea face 2 face cu comisia din Mircea... (deh..money, money, money, nu-i asa Narci?)

Acum, Narci e in Bucuresti si barfitoarele clasei m-au informat ca are un magazin de rochii de seara (http://www.anastasiamode.ro/)

Flori, "pasionata" de limba latina si de domnul Ba Da Ba Nu, avea de fapt o pasiune adevarata pentru haine...cred ca o are si acum. Intr-a noua avea sigur cei mai cool jeansi.

Acum....nu stiu ce face..stiu sigur ca e la masterat in Ct, si ultima data cand m-am intalnit cu ea, venea dintr-o excursie din Roma si arata la fel de bine ca in liceu...chiar mai bine...

Ana...a indraznit sa-si decoloreze parul inca dintr-a noua si sa fie cea mai draguta fata din clasa si...sa-si faca piercing in buric :P

Ce face Ana, in prezent? Preda lba engleza la o gradinita. Va puteti imagina? Ana... esti rea? :)

Madalina...ah, da, s-a ingrasat cand a intrat la liceu ( e de bine) si...o confunda lumea cu mine (nu semanam delooooc) si era foaaarte organizata...si a fost si colega mea de banca...si colega mea de drum care ma astepta in fiecare dimineata, in frig sau ploaie...Multumesc, Mada! :*

Acum Mady, preda si ea lba engleza la o gradinita si...doar ce si-a luat permisul...(felicitaaaari!)

Lavinia, colega mea de banca din clasa a 9a, (sa zic...sa nu zic..?!)..avea decolteu frumos :) si a venit cu ideea de a face petreceri supriza pentru sarbatoritele clasei (prima a fost Tani) si.. La multi ani, Lavi! (doar ce a fost ziua ei)

Acum...nu stiu ce face Lavi...dar stiu ca daca simtiti ca aveti tulburari de personalitate o puteti cauta cu incredere - a terminat psihologia.

Angisor...coleguta mea de banca - 3 ani am impartit cu ea teze, teste, zambete. Si...primul ei telefon mobil...iti amintesti cum iti suna in ...penar?:)

Acuuum, Angi este casatorita si are doua fetite...gemene! Sa-ti traiasca, sa fiti sanatoase si fericiteeeeee!!!

Alejandra...tie ti-am dedicat un capitol intreg:P Ce sa mai zic de tine? Ca iar dau apa la soricei si nu ma mai joc...:P

Zic ceva de prezent...am crescut atat de frumos...amandoua- love you.... :*

Georgiana - Gya - imi amintesc ca avea o usurinta de invidiat in invatarea limbilor straine (te urasc pentru accentul ala nemtesc) si era desteapta ...hmmm..gata, prea multe de bine.. (La multi ani si tie! Si..sa nu te intorci fara sa vezi "verde" in fata ochilor)

Azi..e in America...(cand te intooooorci?:) ) si are o minunata relatie cu un tip foooarte dragut..Brian (stati linistite ca fratii lui nu sunt la fel de draguti, am verificat..)

Andreea B! As fi pomenit de cea mai longeviva relatie...dar mai bine tac..btw Bogdan este foarte dragut...Ah, da imi amintesc cum manca Andreea in pauze...era atat de ordonata, manca atat de curat..era organizata...:)

Acum, iarta-ma Andreea dar iar nu stiu unde lucrezi..eu tot cu Pepsi am ramas in cap..Este in capitala si..(pot s azic de editorial?:P)

Andreea D -verisoara- era convinsa ca dragostea adevarata exista si suferea enorm cand isi dadea seama ca s-a inselat...Tii minte cand ai sustinut sus si tare ca "il poti schimba pe..stii tu cine?" Era atat de buna..sincer...prea buna...

Acum...stiu ca se lupta cu o licenta si ca mi-a promis o iesire la limonada dupa 25..mai ai 10 zile..iti tin pumnii!!!

Pe Arina, inca o suspectez ca este un mic geniu...Din punctul meu de vedere era de-o inteligenta fantastica..doar ca nu avea o pasiune "pasionala" pentru studiu intens..nu?:) A fost fan Akcent (cu Ana)...remember...bucuria tricourilor..?:)

Acum..Arina e undeva prin Suedia....se pregateste de masterat...Arinush..detalii?

Ioana a avut intensa activitate in timpul liceului, activitate care culmina cu diverse discutii contradictorii. Si...curioasa mai erai :)

Acum, Ioana s-a facut draguta si nu mai este asa vehementa..a crescut si ea si mi-e drag sa mai ketchup cu ea asa..from time to time..pe mess. Lucreaza la APC... (iti salut pe aceasta cale seful...:P)

Sonia...cu tepi, a pasit hotarat fix in ultima banca in clasa a 10a...si...de-atunci long story, long forgotten. Spunea cele mai tari bancuri (lumanarea..), conducea cu viteza :) (210..nu mai mult) siii....ne gaza in campusul din Cernavoda City si ne ducea la club :))

Acushica...Sonia ma pune sa-i traduc expresii la 10 noaptea si ma scoate la suc in localuri de fitze din capitala si are parul lung si unghii french (vezi hai cinci) si...e masteranda...si zambeste ca Miss Univers cand ma vede... :) Si o pup...ca sa nu se supere!

Alida....hmm...a luat CAE cu A..pentru asa cum zicea o colega ea CHIAR a invatat...ea l-a iubit o vreme pe Vince...restul, nu. Contacte prea multe nu am avut in liceu...dar acum...recuperez. Pupici

Acum...Adusha...traduce :) pentru o firma de shipping... si e bine, sanatoasa, fericita si are un super nasuc :)

Oana...ahaa...Oanei a trebuit sa-i iau un cadou intr-un an..de Sf Nicolae...si...i-am luat o lumanare..un om de zapada...avea cea mai frumoasa piele ever...era asa...fina..ca de portelan...si fatzuca ei ma face sa m gandesc la fulgii de nea...

Acum...Oana calatoreste mult...Alida e vinovata de farama asta de informatie...

Ioana C, era copilul razvratit al clasei...fatzuca o ajuta sigura..mica, cu ochi mari, vrand parca sa atraga atentia...si buze pline...sa nu care cumva sa nu fii atent la ce spune...

Acum...e prospat intoarsa de pe taram britanic si...cred ca se pregateste de examene...

Anca, a venit in clasa a 10a de la Real..mare schimbare...mare curaj. Stiu ca avea o pasiune din a-si vopsi parul in diverse nuante..si de a si-l tunde in diverse feluri...

In prezent...chiar nu stiu nimic, nimic despre ea..nici macar ce culoare are parul ei...:(

Cam atat despre voi....cele de ieri...si VOI..cele de AZI

Amintiri cu Alexandra

2009-06-13T18:15:00.000+03:00

15 septembrie 2001

Prima zi de scoala... cea de-a 9-a prima zi de scoala din vietisoara mea. Liceul, fizic, nu parea mult diferit de fosta mea scoala generala. Nici nu avea cum... in cladirea ce adapostea minunatul liceu George Calinescu din Constanta, "zacuse" o scoala... generala. Erau parca mai multi copii decat eram eu invatata....iar unii dintre ei erau deja majori...dezinvolti, familiarizati cu locul, zambareti...fericiti parca, de noul inceput...

Noi, astia mici, schitam cate un zambet crispat, studiam figuri si ne intrebam care cu care vom fi colegi...Aveam sa aflam in scurt timp, cand pe scena din spatele liceului a aparut Mister Daba, the Principal...nu avea referinte prea bune la vremea respectiva, asadar toti il ascultam...

- Ma bucur ca o noua generatie de elevi, paseste astazi...(bla, bla..parca asa suna)

-Clasa a 9a A, diriginte doamna...(parca era o doamna)

- Clasa a 9a B, diriginte domnul profesor de limba si literatura romana, Paul Iruc...

Si apare pe scena un domn uscativ, cu ochelari, care a strigat pentru prima data catalogul...si a insiruit acolo vreo 25 de nume...toate de fete...Speranta era Tani...despre care toate celelalte 24 credeam ca este baiat...Gresit!

Si uite-asa m-am pomenit in clasa cu alte 24 reprezentate ale sexului mai mult sau mai putin frumos...

Intram in clasa...etajul 1, ultima clasa pe stanga vav de magazin...(ca sa avem cum sa ne ingrasam, ca prea eram slabute toate)...

Eu cu mama....in prima banca..sa nu care cumva sa pierdem ceva...Langa noi, o tipa roscata, creata cu blugi verzi...care se uita urat la domnu` uscativ despre care pomeneam mai devreme...Nu imi amintesc s afi facut cunostinta atunci...Cel mai pbabil in mintea mea mademoisella rautacioasa din prima banca va fi de cealalta parte a baricadei decat mine...

In plus, roscata, fuma... aaaa claaaar, nu aveam ce cauta cu ea...Daca ma apucam si eu de fumat?!

Nu, nu, nu...

Pana am facut taote cunostinta a durat o vreme...Alexandra s-a asezat undeva in banca a treia de la perete...si impartea masa tacerii cu Georgiana si Ruxandra...(alta poveste fantastica)...

Si la un moment dat, am descoperit-o eu pe Alejandra cea desteapta si blanda si taur si incapatanata si i-am descoperit cuibusorul de pe Soveja (despre care nu am zis NICIODATA ca arata nu stiu cuuuuuum)...

Cu Alejandra, am trecut de Bac..cu Alejandra mi-a venit mintea la cap...cu Alejandra am zburat peste ocean si am descoperit America...cu Alejandra am infruntat Rautatea...de la Alejandra am copiat in facultate...cu Alejandra am ajuns pe taram otoman...cu Alejandra am congelat in tren pe ruta Buc-Ct...cu Alejandra as vrea s afiu acum la o terasa, sa fumeze, sa bea cafea, sa beau suc, sa povestim....

Alejandra...mi-e dor de tine!

Ballerina...

2009-06-12T22:54:00.001+03:00

Duminica dragostei

2009-06-09T01:06:00.000+03:00

De demult nu ma mai emotionase un film, ori o scena dintr-un film...pana cand am descoperit o secventa, desprinsa parca din realitate...
El si...Ea...
El, dormind!
Ea, plangand!
In gand, ea isi pregatea discursul pentru dimineata urmatoare.... (urmeaza un monolog) "I love you but, I can`t spend a lifetime with a man that prefers to spend his doing things that I don't like..." "No, no, no...it`s not a good enough break up speech..." "But, I love him so much...maybe I should bare alittle bit more, to see what happens next..."
-intre timp, incepu sa-l sarute,de parca ar fi fost ultima data cand ar fi facut-o- in gand aceleasi idei venind de-a valma-
El...se trezeste...si...
"Do you love me?" "Cause I really love you" " And I promise things will change..I really promise this time" (ahaaaa...deci, nu era pentru prima data...)
Si ea...si ea il iubea..la fel de mult..si...
"I love you, too" "I don't want to break up with you, but..."
el: "I know" "Thiswon't happen again..." "I do love you"
si s-au imbratisat, si s-au sarutat...si ea plangea (ca..fraiera ce-i drept..)
Nu sunt o povestitoare grozava, insa a fost chiar draguta scena asta din nu stiu care film, de pe nu stiu ce post, cu n-am idee ce actori...candva la 2 noaptea...intr-o duminica...

Dorinte...

2009-06-07T23:35:00.000+03:00

Uneori, tare as vrea sa ma intorc acasa... la ai mei. Sa ma contrazic cu mama, sa glumesc cu tata si sa... stau de vorba, asa..ca intre frati, cu frate-miu.
Alteori, simt ca apartin locului astuia, ca sunt parte din el, ca el parte de mine, ca oamenii care ma inconjoara acum sunt universul meu dintotdeauna: ca Lumi e prietena mea de-o viata, ca lucrez la Look! de cand am invatat alfabetul, ca el, mi-e jumatate de cand mi-am dat seama ca viata ne-o impartim cu un El ca sa fim mai fericiti...
Acum..vreau acasa...vreau in curtea bunicii, sa miros trandafirul de dulceata din fata casei...vreau sa sar pe geam, sa merg pe camp si sa ma mozolesc de noroi..vreau sa intru cu picioarele in canalul acela in care nu aveam voie...sa nu cumva sa ma imbolnavesc..si vreau sa mananc cartofi prajiti cu oua...si paine incalzita deasupra cartofilor...
Acum vreau sa fiu mica, naiva...in universul acela in care nu stiam ca exista boli carora oamenii nu le supravietuiesc, ca exista oameni rai, ca exista droguri, alcool, vicii si oameni dependenti de ele...
Vreau sa ma intorc in praful ridicat pe strada bunicii de Dacia alba a parintilor, care ne aduceau mereu mingii (uitam mereu mingea pe strada, intr-un colt undeva si a doua zi, cand mi-aminteam de ea, nu o mai gaseam...)...sa ma joc Flori, Fete sau Baieti, sa ma joc Cuci si sa refuz sa beau lapte alb...
Si as mai vrea ca el sa ma iubeasca sincer, si sa ii pese si sa simta ca mine si... atat!

Fleur de Lys

2009-05-26T21:40:00.000+03:00

Nu ma omor dupa crini...miros prea puternic pentru simturile mele..imi place insa forma lor...floarea de crin are un rafinament aparte, seducator, special. Imi aminteste de Fleur a mea, de la redactia vietii - Impact Economic, cimitir al tineretii mele. Fleur, devenita peste noapte, fara s avrea, redactor sef al minunatei publicatii dobrogene mi-a fost alaturi vreo...18 luni. In fiecare saptamana ma urcam alaturi de ea in trasura cu articole. Azi era luni, maine era deja vineri si trebuia sa predam... Cum in basme se spunea ca Fat Frumos crestea intr-un an ca altii in nu-ma-stiu-cati... la noi era tocmai invers...trei luni treceau de parca ar fi fost una...

Mi-o amintesc uitandu-se la calendar intr-una din zilele inca insorite de toamna si zicand... "mai sunt trei luni si vine Craciunul"...si poimaine ne faceam deja daruri...simbolice ce-i drept (bugetul era mic..sau zgarcit acolo)...

Imi lipsesti Fleur de Lys!

sentimente! brusc, pofte!

2009-05-25T19:40:00.000+03:00

Mi-era dor de laptop-ul meu care-nu-este-roz. Mi-era dor sa-l tin in brate si sa ma faca sa ma simt...scriitoare. Nu stiu de ce, dar de cate ori ma asez confortabil ( cu picioarele pe masuta pe care de obicei sta dispozitivul care-nu-este-roz) pe canapeaua wannabe din minusculul meu living, ma simt ca si cum as fi o artista in adevaratul sens al cuvantului. Poate e de vina dezordinea ordonata din jurul meu - foi, multe foi, reviste deschise, insemnari, post-it-uri colorate si mai nou...2 pesti care se joaca zglobiu in acvariu. Intr-o zi am sa spun si povestea pestilor...dar nu acum...acum ma suna jumatatica...

Gata...Huh..ce ziceam? Ah, da..ma simt scriitoare..cam melancolica acum... (Miluv, m-ai emotionat tare mult)...

Damn, mirosul asta de cartofi prajiti mi-a furat toata inspiratia...Imi vine sa merg asa, ca-n desenele animate..dupa miros..si sa ma lovesc cu nasul de usa din spatele careia vine ispititoarea aroma....mi-e pofta, mi-e pofta, mi-e pofta. Si nu, nu am sa-mi prajesc cartofi in noaptea asta...Este deja tarziu! Mult prea tarziu...

Ma adancesc in evenimentele de la Baneasa acum...revin cu ganduri proaspete mai tarziu, cand imi va fi trecut pofta pentru felul acela de mancare atat de bun...aaa rau!!!

Si, si, si...siiii......

2009-04-15T19:18:00.000+03:00

Nu am gasit-o inca pe Miss Almost Perfect, dar s-au intamplat atatea...

A aparut Soarele.Yupee e printre noi, ne incalzeste si ce-o sa ne mai incalzeasca la vara..dragul de el..Si..si...au aparut narcisele, minunate, gingase cu parfum suav, discret..le iubesc in buchete mari legate cu rafie. Asa cum iubesc lalele galbene in buchete mari legate cu funda rosie si florile de camp cu funda bej-rose.

Hmmm..si mi-am luat tricouri vesele si colorate in dorinta de a-mi aduce zambetul pe chip ori de cate ori ma privesc intr-o oglinda, intr-un geam de masina ori o fereastra curata. Si sa le aduc lor un zambet haios pe buze si un gand dulce de primvara...

Si ce-am mai facut?! In afara faptului ca am ras cu tot sufletul si m-am plimbat si-am privit veveritele in parc si am admirat casele vechi din Bucuresti (btw..mari mai sunt-casele-oamenii astia construiau palate, nu gluma! Oare nu oboseau tot mergand si mergand si scari urcand?! Ei stiu... Eu una mi-as lua un carut de metro si mi-as ruga iubitul sa ma impinga prin casa...yuhuuu!)

Deci, cum ziceam...sau cum povesteam, in afara celor de mai sus...am mai facut ceva...am inceput sa stau intr-un picior de la o vreme...dar in picior de beauty editor. Cool, nu?! Astept sa capat incredere, un pic de experienta si sa pasesc hotarat in...doua picioare (drepte si neaparat in pantaloni scurti din denim!)

Si............azi mi-am cumparat 21 de narcise si-am zburdat cu ele prin Amzei zambiiiind a fericire!

:)

2009-04-09T21:36:00.000+03:00

Traiesc inconjurata de oameni deosebiti. Imi asum posibilul clicheu pentru ca am convingerea ca spun asta din suflet. Am implinit sase luni cu ele si cinci luni cu el si ma simt mai fericita decat oricand...

Mireile- merveille m-a invatat sa rad din suflet, asa cum poate inainte nu o faceam. Lumi-bumi m-a molipsit cu entuziasmul ei, Ioana- bomboana imi arata in fiecare zi, cum o sa fiu eu peste vreo 15 ani- eleganta, gratioasa si atat de rafinata, iar Irina-balerina ma face sa ma simt copil in fiecare zi...

Iar el ma completeaza perfect..si tineti cont..sunt fecioara..deci o perfectionista prin natura mea.. ;)

Noi si manga girls

2009-03-29T17:32:00.000+03:00

Nu-i asa ca aceste manga girls seamana cu noi? :)

Nu? Mai ganditi-va! Eu sunt sigur cea din extrema dreapta...:P

(daca primesc permisiunea, voi dezvalui si celelalte personaje)

Yuhuu! Am obtinut aprobarea:)

So... de la stanga la dreapta : Mireille, Lumi-Bumi, Ioana, Iri si... subsemnata.

Suntem atat de dragute...Stiu modestia mea si-a luat concediu..Eh, c`est la vie! :d

O cautam pe Ea...

2009-03-27T19:28:00.000+02:00

Fericita, va anunt ca am scapat de..Nerv. A tot insistat, insa cred ca s-a prins ca am prieten si ca treaba-i serioasa. Am insa o vaga banuiala ca respectivul era insurat ori avea o amanta ultra geloasa, ca de cateva zile incerc s-o dau la pace cu madame R... A venit suparata si mi-a aruncat o durere de amigdale, un nas infundat si-o imposibilitate de a manca de n-am mai pomenit. Inca mai port tratative cu nesuferita asta, tratative mijlocite ce-i drept de bunul meu amic, Ospen, pe care l-am intalnit intamplator intr-o farmacie micuta din Piata Amzei.
Profit de incetineala mea motorie pentru a pleca cu gandul unde doresc..si acum ma tot gandesc la provocarea aparuta in micul paradis redactional: aceea de a o gasi pe Ea. Ne-o imaginam inteligenta, frumoasa, cu simtul umorului, creativa, gingasa, sensibila....ca noi! :) Ne asteptam sa fie exact asa: inteligenta, frumoasa, cu simtul umorului, creativa, gingasa, sensibila. Nu cerem mult si nu asteptam mai mult decat avem nevoie: cineva care sa completeze aproape perfect bucatica lipsa. Marginile pot fi intotdeauna slefuite sa incapa in puzzle, insa noi lucram cu pile subtiri. Nu vrem sa ne dotam cu dalta, ciocan si fierastrau...
Draga mea, viitoare Eva a paradisului redactional, te asteptam cu o ghirlanda sa-ti accesorizam frumoasa tinuta din frunze pe care suntem sigure ca o porti deja...
Dragele mele pacatoase, voi cum credeti ca va fi Ea?!
....

Stiu ce-ati facut sambata seara...

2009-03-23T09:18:00.000+02:00

Dive, cosmopolite, afisand un look desavarsit, cele zece iubitoare de reviste glossy erau cu siguranta in stilul petrecerii la care participau. Sexy, stralucitoare, isi revarsau prin zambete bucuria de a se fi intalnit pentru prima data intr-o asemenea formula de foste, actuale si recente...

Au imprimat baloane, au achizitionat top-uri cu paiete, s-au pregatit sufleteste pentru momentul in care ea, cea mai cosmopolita dintre toate, avea sa ajunga la petrecerea ce suferea de febra disco. O domnisoara cu pampon roz, careia ii fusese rapit zambetul, o doamna sexy cu ciorapi plasa stralucitori, o mamica al carei tricou impartea pupici si-o mademoisella roz cu gene lungi asteptau emotionate verdictul: vine sau nu vine?

Si uite ca a aparut, insotita de Regina si de Diva care afisau acelasi aer sclipicios....

Apropo C...nu te-ai intrebat cum de Regina purta un top atat de paietat pentru o simpla iesire la cafea?

Ce-a urmat s-a transformat in cea mai frumoasa amintire de pana acum... ;)

To be continued... (not the story..the party... Inca un Mojito, va rog!)

Altfel

2009-03-20T18:51:00.000+02:00

As vrea sa stiu sa-ti spun "Te iubesc" altfel decat celelalte,
Si-as vrea sa stiu ca ma iubesti altfel decat pe celelalte,
As vrea sa stiu ca sunt altfel decat celelalte,
Si-as vrea sa stii ca esti altfel decat altii...

Pentru ele

2009-03-19T19:45:00.000+02:00

Nervul sciatic isi face de cap. S-a incapatanat sa-mi fure mersul de gazela si sa ma transforme intr-un personaj mai interesant...cu mers lin si un pic cam dezechilibrat. Imi lipseste bastonul lui Dr. House pentru a deveni cu adevarat atragatoare...de priviri pline de compasiune. :D
Dar... vorba ceea cu niscaiva Diclofenac si un strop de Mydocalm se face gazela gata de-o plimbare veritabila...Sac!
Dar...revenind la situatia de fata...as vrea sa ii multumesc Nervului pentru o treaba... M-a cam imobilizat la pat cu genunchii la piept si mi-a creat contextul perfect imposibil de a putea privi televizorul dintr-un unghi potrivit ori de a tasta in mod corespunzator. Asa ca mi-au zburat mie gandurile hat departe la...ziua de AZI cand...
Iri a devenit "sefa" dupa ce Mireille, citez: "dupa 10 ani -fara 4 luni!- (..) a acceptat provocarea de a lucra intr-un alt domeniu (...) la Ursus Breweries, care nu mai are nevoie de nicio prezentare".
So...Mireille, bine ca pleci, naspa ca pleci and Iri, bine ca ai ramas!
Cherica (imagineaza-ti acum un sir de "cine-ti mai ia tie cartofi cu usturoi" si "pe cine mai bat eu la cap cu deco") ...bine ca ne mai vizitezi, ca altfel ma vedeam nevoita sa trimit porumbei cu ravase pe la concurenta...
Si-uite-asa (n-am incalecat inca pe-o sa) din 7 am ramas 5...
Iri, Ioana, Lumi, Ileana si subsemnata...
Si acum:
Iri, va trebui sa ne luptam cu toate fortele dimineata la cafea, cu toate bunatatile...deh, orgasmul nu poate suferi o scadere in intensitate..
Ioana, nu-i asa ca de acum vei imparti portia Mirelei de cafea cu noi? :D Sac, Mireille!
Luuumiiii, nu-i asa ca cele doua minti stralucite ale noastre vor gasi o solutie de "criza" de spate pentru pungile alea?
Ileana, vine primavara acusica...decolteu, zambet stralucitor si contracte dupa contracte, nu?:D
Mireille, jumatatea mea asteapta firme luminoase de la astia cu berea si eu...libertatea de a te suna oricand :D Hai ca nu cer mult!:P
Cherica, poate ne-aduci si tu reviste de-ale tale sa nu mai dam banii pe ele :D
Asadar, fetelor..hands together! Viata e atat de...hmmm...roz, nu? :D

P.S. Mireille, Diclofenacul asta are efecte adverse mai...ciudate? I feel high!